Încă și la această dată apar articole și informații potrivit cărora, primul cazinou din România ar fi cel de la Vatra-Dornei, deși construcția acestuia a fost ridicată între 1896-1898, în timp ce cazinoul de la Slănic-Moldova datează încă de la 1894, conform datelor istorice, Listei Monumentelor Istorice din România, dar și a plăcii comemorative care se află pe zidul de la intrarea în edificiu.
Cazinoul din stațiunea Slănic-Molodva a fost ridicat de către meșteri italieni împreună cu cei de pe Valea Slănicului, în anii 1892-1894, având la bază stilul ,,Art Nouveau”, cu influențe din stilurile neorenascentist și neoromânesc, după planurile cunoscutului arhitect ieșean George Sterian, împreună cu H. Rick din Iaşi. Stilul neoromânesc este reprezentat de turnurile principale, alături de ancadramentele de la uși și ferestre și panourile decorative din piatră.Inițiativa a aparținut arhitectului N. Ghica-Budeşti, pe atunci efor al Epitropiei ,,Sf. Spiridon” din Iaşi, administratorul stațiunii. Întrucât cazinoul a fost realizat în timpul domniei Regelui Carol I (1881-1914), care a susținut dezvoltarea stațiunilor românești pe modelul celor din străinătate, în multe imagini vechi acesta apare sub denumirea de ,,Casino Regal”.
Este primul cazinou din România, fiind un monument istoric de valoare națională sau universală (Grupa A). Clădirea, cu două nivele, este prevăzută lateral cu două turnuri zvelte şi pavilioane-terasă, cu ornamente de mare rafinament, sculptate în lemn.
„Cazinoul e clădirea, în care pulsează mai mult viaţa staţiunii de dimineaţă şi până noaptea târziu, acesta fiind unul dintre locurile de distracţie ale vizitatorilor. Aici, pe lângă restaurantul cel mai bun şi mai mare ce-l are Slănicul, Cazinoul are şi o frumoasă sală de cinematograf în care e şi un piano, are sală în care se dau concerte, serate, festivaluri, sală de bibliotecă pentru lectură, cofetărie. Tot la Cazinou, sunt săli unde se joacă cărţi şi unde sunt instalate mesele pentru jocurile de noroc: şah, table, biliard, blackjack, baccarat, ruletă şi unde foarte multă lume venită în staţiune, petrece ore întregi, unii încercându-şi norocul, alţii privind numai de curiozitate”, scria Cleopatra Tăutu, în prima monografie a stațiunii realizată între 1930-1934.
Din 1948 în imobil funcționează Casa de Cultură, dar de-a lungul anilor, pe lângă aceasta, aici au mai funcționat biblioteca orășenească, un teatru de amatori (cu realizări artistice de excepție), un cinematograf cu o splendidă sală cu balcoane de 350 de locuri, un club destinat tinerilor, săli de jocuri, dar şi galerii de artă, care au găzduit vreme de peste 20 de ani vernisajele unor expoziţii de pictură, sculptură şi artă decorativă tradiţională. și pensiune. În anul 1960 clădirii i se adaugă două terase destinate amenajării unui bufet, braserie și pensiune. Clădirea Cazinou a fost restaurată în perioada 1986-1989 pentru a i se reda forma inițială, fiind amenajată în totalitate ca edificiu cultural-artistic și educativ.Cazinoul are o suprafață construită de 1.847 mp și a fost reabilitat total în anii 1994-1995.
În prezent se află în proprietate privată, cu demersuri din partea administrației locale de aducere în proprietatea publică a orașului-stațiune Slănic-Moldova, în vederea redării destinației pe care a avut-o odinioară.
Așadar, cele mai vechi cazinouri din România sunt în ordine, cele din Slănic-Moldova (1894), Vatra-Dornei (1898), Constanța (1910) și Sinaia (1912). În Europa, cazinoul din Slănic-Moldova se află pe locul cinci, după cele din Veneția (Italia, 1638), Spa (Belgia, 1763), Baden-Baden (Germania, 1834) și Monte Carlo (Monaco, 1856).
Romulus-Dan Busnea
Sursa imaginilor vechi: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău
