Ce Goethe, ce Joyce, ce Dostoievski, ce Eminescu! În ultimul timp, îmi lecuiesc sufletul căutând/ citind rețete. Plătesc chiar și peste valoarea pieței. De pildă, am ceva vreme de când caut miraculoasa rețetă care te ajută să faci o friptură grozavă, asortată cu toate ingredientele civilizației culinare de lux. Costă doar 4,5 lei. Se servește la Parlament delicatesa asta. Un prieten zice: „De ce să cumpăr o pungă de pufuleți la același preț, când pot să mă delectez c-o friptură grozavă?” Cum aș putea „agonisi” câte miliarde de euro, pentru ca apoi, fugind într-o țară exotică sau într-una din buricul civilizației occidentale, să am regim de trai nineacă? Am încercat să aflu rețeta de la Sebastian Ghiță, Elena Udrea, Alina Bica, Cristian Rizea, Dragoș Săvulescu etc., dar fără succes. Cei care le-ați îngăduit folosirea „rețetelor” de jaf, nu-mi vindeți și mie una dintre acestea?
Cum poți să fii prim-ministru, după ce-ai luat nota 4 la treapta a II-a de liceu, ai fost transferat mioritic de la profesională la liceu, n-ai reușit în România la facultate, ai urmat o „privată” în străinătate și ești ceea ce ești? Rețeta?… Cum poți fi pentru a doua oară ministru al Educației, când primul tău mandat a fost un fiasco și cel de-al doilea îi calcă apăsat pe urme? Care-o fi rețeta miraculoasă? Cred că și pentru pinocchismul nerușinat există o rețetă secretă (pe care n-o vreau). Altfel, cum ar fi devenit partidul de jalnic guvernământ un mincinos atât de perfid? A câștigat voturi cu accentul trimis pe mărirea pensiilor în acest an. Atunci, vistieria națională îi râdea în nas peșterii lui Ali Baba. Acum, orizontul de așteptare a fost mutat, fără jenă, în 2022. Câț, turbăciunilor! Doamne, și Pinocchio se simte jignit! Minciunile lui erau inocente, aveau aură estetică…
