Catharsis la „Rascrucea Diavolului”

Gioni Popa-Gavrilovici ne obisnuise, ca autor, cu reflectiile juridice. Editura Alma Mater Sibiu ni-l propune, ca prozator, cu volumul Rascrucea Diavolului, asumata ca Pesudomonografia fantasmelor de la Palanca. Acesta este primul volum dintr-o trilogie aflata an bucuriile facerii. Volumul poate fi perceput, antr-un prim nivel al decriptarii, ca un sumum de istorisiri captivante, cu titluri provocatoare: Ielele si vizita pascala din Cealalta Lume, Semne divine pe tavanul primariei, Moarta iubareata, Legenda Omului-Urs etc. Avizat si de condeiul fermecat al criticului literar Petre Isachi, an Cuvant anainte, cititorul este invitat sa decripteze si nivelul cel mai profund al scriiturii an care afantomele halucinatiei, vrajitoriile, ocultismul, credintele, eseurile, miturile, placerea sadica a locuitorilor comunei de a se anchipui traitori an pragul misterelor, frumusetea ideala a locului” devin vedetele discursului, Gioni Popa-Gavrilovici inventariind cu fervoare literara elemente din ainfernul miraculosului cu radacini milenare an folclorul autohton”. Mitul, parabola si alegoria sunt hainele de gala ale istorisirii. Peste tot, aretorica tinteste vagul, precizeaza nesigurul, defineste infinitul din noi… Impresia e ca templul regelui Solomon s-ar putea afla la Palanca.” (Petre Isachi). Rascrucea Diavolului poate fi perceput, ca roman, si ca un interesant exercitiu literar de catharsis, efect terapeutic obtinut prin descarcarea unei trairi refulate. Autorul plonjeaza antr-o lume uitata, dar care, explorata acum cu mijloacele maturitatii si esteticii, descopera aproape peste tot prezenta miraculosului, fantasticului si fabulosului. Suntem invitati, fabuland de-a toarta cu un personaj cristic, pe taramul neanchipuitelor posibilitati: aan cel mai scurt timp, Romania va fi cea mai bogata tara (…), aducandu-se aici sute si mii de vagoane cu metale nobile, ancat Romania va fi Banca Internationala a globului pamantesc (…) Poporul roman va fi reeducat si, an mijlocul acestui popor minunat va fi resedinta Dumnezeirii”. Sub orice pojghita de real, an Rascrucea Diavolului se ascunde un aregat al tenebrelor” sau al duhurilor rele sau, dimpotriva, se zvarcolesc universuri de suprarealism. Stiati, de pilda, de ce pe o strada ieseana, cea a Prudentei, au fost anregistrate cele mai multe decese cauzate de bolile cardiovasculare, cancerul galopant si accidentele casnice si rutiere, de ce omorurile si violentele domestice au fost, tot aici, de top national? Pentru ca atoate blocurile (…) au fost construite peste sute de morminte de crestini si turci (…) spiritele celor morti terorizandu-i (…) pe locatari”. Stam an asteptarea urmatoarelor volume ale trilogiei, dar nu anainte de a aplauda si o interogatie interesanta a autorului – personaj – actant: aDiavole, nu v-ati antrebat niciodata de ce nu v-ati retrage voi definitiv an Iad, sa va multumiti doar cu sufletele celor care mor pacatosi si vin cu arepartitiea direct la cazanele voastre? Si sa antrerupeti orice contact cu oamenii vii de pe Pamant”… (I.F.)