23 decembrie 2024

Româna pentru toți

Fonetica experimentală, în Franţa şi la noi

Un termen ghinionist La un concurs de cultură generală de la Antena 1 – „Eşti mai deştept decât un copil de clasa a V-a?” –, era de ales între trei...

Limba spargă şi centenarul autoarei ei

Originalitate cu orice chip Miercuri, 27 noiembrie, pentru mementoul cultural (MC) al cursului de limba...

Meditaţii despre/„dintr-un secol de viaţă” al Cellei Delavrancea

Longevitate, armonie, virtuozitate Fiica cea mare a scriitorului Barbu Delavrancea nu putea fi departe de...

Sfârşitul atributului? (II)

De unde falsa alarmă? Bănuiesc că de vină e obişnuinţa de a folosi cele mai...

Sfârşitul atributului? (I)

O veste alarmistă Mai întâi, despre efectele ei: în cercurile profesorilor de limba română şi...

„Principalul bun naţional” – limba română

Autor – Nicolae Manolescu Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România a dat publicităţii o scrisoare deschisă adresată preşedintelui ţării, în contextul lansării Proiectului „România educată”. Stringenţa mesajului semnat de directorul Revistei „România literară” (întemeiată în 1855 de Vasile Alecsandri) este vizibilă în imaginea textului: ocupă prima pagină a hebdomadarului, modificând formatul...

Albastră-azurie, dar alb-argintie sau „un albastru infinit”?

Din păcate, da!   Este una dintre inconsecvențele Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM2), care dă bătaie de cap celor antrenați în problematica numelor de culori și doritori a nu încălca norma academică.   Combinații cromatice Chiar dacă nu reușim să identificăm toate nuanțele cromatice existente în natură sau fabricate...

Văz şi auz

NOUL IMPERATIV VECHI. „Alege viaţa, ca să trăieşti! Deci e foarte limpede: este un imperativ aici. Nu spune: te rog să alegi viaţa, ca să trăieşti. Ştii, insist, fii bun şi alege viaţa ca să trăieşti! Este imperativul: «Alege viaţa, ca să trăieşti!»” Sfat dinspre slujitorii bisericii (Calinic Argeşeanul,...

Limba română, la jumătate de mileniu

Privilegiul nostru Ne vom găsi norocoşi dacă vom afla că trăim o sărbătoare uriaşă: s-au împlinit cinci secole de la descoperirea primului text (care s-a păstrat) redactat în limba română: „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Hans Benkner, judele Braşovului” (1521). A apărut în colecţia de „Documente” a lui Hurmuzaki...

Emoţii pentru fonetica de la evaluarea naţională

Starea de a fi Nu e nicio exagerare când mărturisesc că am avut emoţii pentru un singur compartiment din structura subiectului de la proba scrisă la limba şi literatura română din cadrul evaluării naţionale pentru absolvenţii clasei a VIII-a: cel rezervat cunoştinţelor de fonetică (în economia generală a subiectului, apare...

Dintr-un posibil curs de etnolingvistică –Sânzienele

Localizare în timp Se ştie: este vorba despre sărbătoarea creştină înscrisă în calendar la data de 24 iunie. Mai este numită Drăgaica. Etnologii recunosc valoarea mitică a evenimentului estival (ca datare) şi caracterul floral-câmpenesc (ca ambianţă). Act folcloric Interesantă este distribuţia manifestărilor, pe zile. În ajun, seara, fetele de măritat şi flăcăii...

Văz şi auz

ÎNAPOI, LA NORMALITATEA GENULUI. „Elevii au revenit în bănci”, titrează TVR 1, la „Telejurnal”. Interviurile sunt acordate de trei doamne: X, Y – „directoarea Şcolii Nr. 4”, X1, Y1 – „învăţătoare la Şcoala...”, X2, Y2 – „profesoară la Şcoala...” Până şi pandemia respinge sintagma „doamna director”... I-URILE BINEFĂCĂTOARE... „Intuiţia, instinctul...

„În capitolul XXXV, Stroie Orheianu moare” sau cine a ascuns autorul?

De demult şi nu prea Obiceiul presei de a face publice „perlele” din lucrările scrise ale elevilor era la începuturi înainte de 1989, pentru ca imediat după 1990 să se nască o adevărată industrie a umorului involuntar, izvorât din nepricepere, ignoranţă, cultul improvizaţiei etc. Cadrele didactice nu gustau în general...

(Des)pre limba lui Cioran (VIII)

Severitatea ierarhiilor Româna e „cea mai poetică dintre toate” limbile, iar confruntarea cu ea nu e deloc uşoară. Remarcase aceasta Nichita Stănescu: „Îmi învăţam cuvintele să iubească;/ le arătam inima/ şi nu mă lăsam până când silabele lor/ nu începeau să bată.// Le arătam arborii/ şi pe cele care nu...

(Des)pre limba lui Cioran (VII)

Respect, pasiune, protecţie Nu reflecţia este productivă; „scriitorul trebuie să trăiască nemijlocit în limbă, nu să mediteze asupra ei”. „Nu mai caut imagini, nici limbaj (căci poezia, vai, e în primul rând asta), ci senzaţii.” „Căutarea cuvântului potrivit e un demers din cele mai vane. A medita asupra «scriiturii» echivalează...

(Des)pre limba lui Cioran (VI)

Vocea şi privirea – străjerii noştri Ceva rămâne totuşi: „Totul se duce pe apa sâmbetei la oameni, afară de privire şi de glas: fără ele, n-am mai putea recunoaşte pe nimeni după treizeci de ani”. Sau numai vocea: „Cu anii, totul se schimbă la o fiinţă, numai glasul nu. Doar...

(Des)pre limba lui Cioran (V)

Terapie prin morfosintaxă Gramatica, expresie a raportului dintre gândire şi forma ei, deconectează. Notează în trei reprize: „Am remarcat ce uşurare este pentru mine să am o carte de gramatică în clipele de melancolie” (1965); „Nimic nu ne ajută mai mult să învingem melancolia decât o carte de gramatică. Gramatica...

(Des)pre limba lui Cioran (IV)

Riscurile... adjectivitei Pare o operaţie simplă să asociezi unui substantiv o însuşire, mai ales când descrierea (unul dintre tiparele textuale, ca să mă exprim în limbajul didactic actual) cere cât mai multe combinaţii de acest fel (boala s-ar numi adjectivită). Şi totuşi, „niciun adjectiv nu se potriveşte perfect. Deci orice...

(Des)pre limba lui Cioran (III)

Carte existenţială   „Viaţa e ca un text la care ai muncit enorm, pe care ai vrea să-l îmbunătăţeşti fără să poţi, pentru că eşti sătul de el până-n gât: nu mai poţi adăuga nici o virgulă. Ştii că este imperfect şi incomplet, dar degeaba, nu mai găseşti nimic ca...