Hublou

Bacău Fest Monodrame a însemnat o săptămână frumoasă, plină de teatru, de artă, în care și vremea a ținut cu organizatorii, cu participanții, fiindcă au fost și evenimente outdoor, reprezentații cu farse medievale,  concerte de seară, astfel încât băcăuanii  au avut multe prilejuri de bucurie. O ofertă spectaculară bogată,...

Fiindcă acum, la teatrul nostru e sărbătoare, o gală dedicată artei actorului în recital, am să reproduc niște interesante și pătrunzătoare reflecții despre condiția profesioniștilor scenei, desprinse dintr-un roman al Alinei Nelega. Mai precis, din biografia romanțată „Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc”. „Ființe paradoxale sunt actorii, ca apa limpede, mișcătoare...

Cam asta e „Blonde”, filmul regizorului australian Andrew Dominik, în cea mai concentrată formulă. Să lămurim puțin lucrurile: filmul, lansat de curând pe Netflix, a stârnit un val de discuții contradictorii, unii critici susținându-l, alții considerându-l de prot-gust, scandalos. Publicul este și el, la fel de împărțit. Într-adevăr, „Blonde”...

Răsfoiesc ultima cartea publicată de cunoscutul critic literar Constantin Călin, intitulată autoironic „Iarăși Bacovia!”..., pentru că structura ei îmi permite acest lucru, fiind vorba despre o suită de însemnări „de genul apropourilor, digresiunilor, perifrazelor, accentelor”, după cum precizează însuși autorul. Bacoviolog (așa l-a numit, la un moment dat, criticul...

Mi-a atras atenția o anchetă din revista „România literară”, pentru că este pe o temă care nu ține de domeniul culturii, ci de o problemă mai generală, și anume de felul în care văd oamenii, scriitorii în acest caz, viitorul. Și au răspuns foarte mulți literați, ancheta fiind găzduită...

Una dintre piesele puse în scenă de regizorul Andrei Șerban, după revenirea sa în țară, în 1990, avea drept titlu o întrebare directă „Cine are nevoie de teatru?” Răspunsul nu e complicat: cred că mulți oameni, pentru că am văzut expresia de încântare a celor care au asistat la...

Un timp suspendat: Bacăul are privilegiul în aceste zile de a fi scena pe care se desfășoară unul dintre cele mai importante festivaluri literar-artistice din țară, și care poartă numele lui Bacovia. Bac-Fest-ul, în deschiderea căruia au loc și Colocviile revistei „Ateneu”, ne invită să experimentăm împreună ceva...

Când eram copil, ajungeam să mă plictisesc de vacanţa mare şi aşteptam, cu un anumit freamăt al dorinţei de a descoperi ceva nou, să înceapă şcoala. Eram nerăbdătoare să-mi revăd colegi, să ne povestim pe unde-am fost, ce-am făcut, şi să vă teancul de cărţi de pe pupitru, să...

La despărțirea de marele regizor Peter Brook, criticul de teatru George Banu, care s-a bucurat de privilegiul de a-l cunoaște și de a-i fi prieten, a scris câteva rânduri emoționante, rememorând întâlniri, schimburi de păreri, de replici schimbate. Toate căpătând acum, după dispariția marelui om, alte rezonanțe, semnificații profunde....

Scrierile biografice au interesat dintotdeauna, dar acum cunosc o perioadă de înflorire, succesul comercial fiind unul asigurat. Astfel că rafturile librăriilor sunt mereu bine aprovizionate la secțiunea Biografii – Memorii ‒ Jurnale. Sunt o mulțime de titluri, care ne trezesc curiozitatea de a cunoaște viața unor oameni celebri din...

Aveam de ceva timp cartea Aurorei Liiceanu, cu un titlu atât de laconic și frapant, „Fără”, dar îi tot amânam lectura, pentru că simțeam că o să mă întristeze, din moment ce în carte este vorba despre „iubire, suferință, pierdere”. Cuvinte explicite, care apăreau în subtitlu. Dar când am...

Un inamic al dogmatismului: Am citit mai multe articole publicate cu ocazia Centenarului Marin Preda, și m-am oprit la unul scris de criticul Bogdan Crețu, în care acesta susține și argumentează ideea potrivit căreia Preda era un adversar categoric al confiscării literaturii de către ideologie. Dar nici nu era...

E un adevăr banal faptul că, în vremurile noastre, intelectualii nu mai sunt la modă (a se vedea hăhăiala grobiană de pe forumuri când este vorba despre unii dintre aceştia, imensul dispreţ cu care sunt trataţi „telectualii”). Ei erau figuri centrale în anii '60 -'70, când pe scena lumii...

Din când în când, mai deschid câte un „pliculeț al Minervei”, întorcându-mă la publicistica atât de vioaie, de spirituală a lui Umberto Eco, găsind mereu subiecte interesante, foarte ancorate în prezent, deși autorul lor nu mai este printre noi. Revăd și niște fișe de lectură. Iar pe una mi-am notat...