Hublou

După aperitivul de data trecută, mă așez puțin la masa ospățului bogat din paginile romanului lui Dan Perșa, „Bestiarro”, ca să ciugulesc niscaiva bunătățuri. Poate vă fac poftă ! Și pentru că trăim în plină criză sau farsă politică, numiți-o cum vreți, voi extrage câteva ascuțite observații despre societatea...

Toamna se numără nu numai bobocii, bogăția ei vădindu-se și în alte roade. E și sezonul multor festivaluri teatrale, cât și a târgurilor de carte și a premiilor literare. La numărătoarea cu premiile, am avut un prilej de bucurie anul acesta, când mai tinerii mei confrați de la revista...

Promisesem că am să scriu despre un studiu științific, redactat într-un limbaj accesibil, și a cărui lectură este folositoare tuturor, indiferent de gen. Numele lucrării este „Jumătatea mai bună. Despre superioritatea genetică a femeilor” autorul fiind un american, Sharon Moalem. I-am urmărit și declarațiile dintr-un interviu, constatând că este...

Răsfoiesc presa noastră cea de toate zilele și dau peste tot felul de chestii hazoase, aiuritoare. Mă amuză, mai ales, panseurile unor vedete. Foarte adânci, de te-neci în ele. Iat-o pe Marina Voica: „Femeia fără un bărbat e zero !” Aș, ce grozăvie! Mi-era simpatică micuța, vivacea și cocheta...

Într-una din serile trecute am dat peste un mic roman care mi-a plăcut mult cândva, Bătrânul care citea romane de dragoste de Luis Sepúlveda. Personajul, Antonio José Bolivar, care trăise o tragică poveste de iubire, avea un obicei ciudat pentru un simplu vânător, obișnuit cu un trai dur, legat...

Una dintre cele mai scurte, dar cuprinzătoare și expresive definiții ale sentimentului de recunoștință îi aparține lui Balzac, care îl vedea ca o „memorie a inimii”. Aducere aminte pe care ingrații, egoiștii, narcisicii, cei cu suflet mic, meschin, ariviștii fără scrupule, parveniții ce calcă și peste cadavre nu o...

Imi revad fișele de lectură și dau peste o frază a lui Bacovia: „Am văzut multe flori şi am citit destule cărţi, cu toate că niciodată nu e destul.“ O spune în cele câteva pagini de proză, de scurte notaţii strânse sub titlul Dintr-un text comun. În aceeaşi bucată...

Vă amintiți de lotogafii din „Odiseea”? Eu da, și întotdeauna m-am ferit de oamenii fără memorie. De cei care uită de unde se trag, ce-au trăit, cine le-a marcat devenirea, destinul. Pentru că memoria este cea mai importantă zonă a conştiinţei de sine, şi ea ne guvernează în taină,...

În ziua aceea fatidică, eram la Piatra Neamț, la Festivalul de Teatru, mă întorsesem târziu, în noapte, la hotel, după un spectacol, când primesc un mesaj de la Elisabeta Pop, de la Oradea, Vetuța, cum o cunosc toți oamenii de teatru, care îmi scria că este total răvășită de...

Nu mi-a fost niciodată teamă de singurătate, ba chiar mă simt foarte bine ținându-mi companie, pentru că eu știu exact ce-mi place. Și când spun asta, mă gândesc la un dicton francez care sună așa: mai bine singur (ă) decât într-o proastă companie. Am atâtea lucruri pe care le...

Cum totul este luat în ușor, „à la légère“, pe meleagurile noastre, aproape nimic nu-ți mai stârnește mirarea. Nimic nu are consistență, seriozitate, consecințe, și nu durează, topindu-se în neant. Se știe, minunile țin doar trei zile, scandalurile, numeroase, izbucnind din te miri ce, se ofilesc imediat și zarva pe...

Încă de când era cvadragenar, Constantin Călin avea obiceiul de a privi atent, cu mult interes chipurile bătrânilor, făcând o „arheologie a obrazelor“. Fizionomia celor în vârstă i se părea mai elocventă în exprimarea tipurilor, a caracterelor, trăsăturile lor exprimând ceea ce erau, felul în care au trăit. Când și...

Printre zigzaguri și meandre trebuie păstrată o direcție, spune criticul și istoricul literar Constantin Călin, ceea ce nu înseamnă ceva unilateral și rigid, pentru că el se declară hotărât de partea diversității. Nu și a incoerenței și superficialității, însă. Devenind mai tolerant, cu vârsta („toleranța implică, filosofic, ideea imperfecțiunii...

Grafomania dă în clocot, se înmulțesc „autorii”, redacțiile revistelor de cultură fiind invadate de subproducția acestora. Astăzi, oricine își încropește un volumaș acolo, cu poezioarele fiind cel mai simplu, imediat, se și autointitulează „scriitor”. Se publică în neștire, fără niciun discernământ, fără edituri și personal calificat. Veleitarii bântuie peste...