23 ianuarie 2025

Hublou

Puterea terapeutică a râsului

De o bucată de vreme, talentul lui VEM și neobosita sa activitate, de caricaturist, fotograf, inițiator de proiecte artistice, atrage, ca un magnet, o mulțime de premii, care-i confirmă valoarea. Recent, cel acordat de Filiala Bacău a UAP, Pentru rezultatele de excepție naționale și internaționale din anul 2024, l-a bucurat cel mai mult, fiind venit din partea breslei. Iar...

Acei ani romantici

Am o legătură sentimentală cu Deșteptarea, de peste treizeci de ani. Sunt foarte vii...

„Și nici că se poate găsi sinceritate azi”

  Acum ceva timp, buna mea prietenă, scriitoarea Gabriela Gîrmacea, mi-a trimis o nouă...

Tăria de a-și păstra firea nealterată

O scriitoare de mare profunzime, cu o ținută morală demnă, cu mult curaj civic,...

 Un mic paradis terestru

 Primesc vești bune de la doamna profesoară de limba română Alina Pistol din Onești,...

Ciolaniada, o epopee continuă

Mare lucru știința asta a titlurilor! Pentru că sunt cărți care-ți stârnesc curiozitatea de cum le-ai văzut sau ai auzit de ele, atrăgându-te ca un magnet. Așa sunt de pildă, cele ale lui Andrei Oișteanu, care a scris despre sexualitate, despre narcotice în literatura română, cu dezvăluiri foarte...

Un roman care colcăie de viață

După aperitivul de data trecută, mă așez puțin la masa ospățului bogat din paginile romanului lui Dan Perșa, „Bestiarro”, ca să ciugulesc niscaiva bunătățuri. Poate vă fac poftă ! Și pentru că trăim în plină criză sau farsă politică, numiți-o cum vreți, voi extrage câteva ascuțite observații despre societatea...

Luați un aperitiv!

Toamna se numără nu numai bobocii, bogăția ei vădindu-se și în alte roade. E și sezonul multor festivaluri teatrale, cât și a târgurilor de carte și a premiilor literare. La numărătoarea cu premiile, am avut un prilej de bucurie anul acesta, când mai tinerii mei confrați de la revista...

Secretul celor doi XX

Promisesem că am să scriu despre un studiu științific, redactat într-un limbaj accesibil, și a cărui lectură este folositoare tuturor, indiferent de gen. Numele lucrării este „Jumătatea mai bună. Despre superioritatea genetică a femeilor” autorul fiind un american, Sharon Moalem. I-am urmărit și declarațiile dintr-un interviu, constatând că este...

Sa mai glumim un pic

Răsfoiesc presa noastră cea de toate zilele și dau peste tot felul de chestii hazoase, aiuritoare. Mă amuză, mai ales, panseurile unor vedete. Foarte adânci, de te-neci în ele. Iat-o pe Marina Voica: „Femeia fără un bărbat e zero !” Aș, ce grozăvie! Mi-era simpatică micuța, vivacea și cocheta...

Chipuri ale fericirii

Într-una din serile trecute am dat peste un mic roman care mi-a plăcut mult cândva, Bătrânul care citea romane de dragoste de Luis Sepúlveda. Personajul, Antonio José Bolivar, care trăise o tragică poveste de iubire, avea un obicei ciudat pentru un simplu vânător, obișnuit cu un trai dur, legat...

Memoria inimii

Una dintre cele mai scurte, dar cuprinzătoare și expresive definiții ale sentimentului de recunoștință îi aparține lui Balzac, care îl vedea ca o „memorie a inimii”. Aducere aminte pe care ingrații, egoiștii, narcisicii, cei cu suflet mic, meschin, ariviștii fără scrupule, parveniții ce calcă și peste cadavre nu o...

Mici sfidări benefice ale logicii

Imi revad fișele de lectură și dau peste o frază a lui Bacovia: „Am văzut multe flori şi am citit destule cărţi, cu toate că niciodată nu e destul.“ O spune în cele câteva pagini de proză, de scurte notaţii strânse sub titlul Dintr-un text comun. În aceeaşi bucată...

Hublou: Tentații culturale

Vă amintiți de lotogafii din „Odiseea”? Eu da, și întotdeauna m-am ferit de oamenii fără memorie. De cei care uită de unde se trag, ce-au trăit, cine le-a marcat devenirea, destinul. Pentru că memoria este cea mai importantă zonă a conştiinţei de sine, şi ea ne guvernează în taină,...

Hublou / Plecări care ne lasă triști și mai săraci

În ziua aceea fatidică, eram la Piatra Neamț, la Festivalul de Teatru, mă întorsesem târziu, în noapte, la hotel, după un spectacol, când primesc un mesaj de la Elisabeta Pop, de la Oradea, Vetuța, cum o cunosc toți oamenii de teatru, care îmi scria că este total răvășită de...

Hublou / Viața-i ca o floricică de câmp

Nu mi-a fost niciodată teamă de singurătate, ba chiar mă simt foarte bine ținându-mi companie, pentru că eu știu exact ce-mi place. Și când spun asta, mă gândesc la un dicton francez care sună așa: mai bine singur (ă) decât într-o proastă companie. Am atâtea lucruri pe care le...

Hublou / Din antidoturile mele

Cum totul este luat în ușor, „à la légère“, pe meleagurile noastre, aproape nimic nu-ți mai stârnește mirarea. Nimic nu are consistență, seriozitate, consecințe, și nu durează, topindu-se în neant. Se știe, minunile țin doar trei zile, scandalurile, numeroase, izbucnind din te miri ce, se ofilesc imediat și zarva pe...

Un miros nesuferit

Încă de când era cvadragenar, Constantin Călin avea obiceiul de a privi atent, cu mult interes chipurile bătrânilor, făcând o „arheologie a obrazelor“. Fizionomia celor în vârstă i se părea mai elocventă în exprimarea tipurilor, a caracterelor, trăsăturile lor exprimând ceea ce erau, felul în care au trăit. Când și...

Lucrurile bune se legumesc

Printre zigzaguri și meandre trebuie păstrată o direcție, spune criticul și istoricul literar Constantin Călin, ceea ce nu înseamnă ceva unilateral și rigid, pentru că el se declară hotărât de partea diversității. Nu și a incoerenței și superficialității, însă. Devenind mai tolerant, cu vârsta („toleranța implică, filosofic, ideea imperfecțiunii...