În iunie, când era ziua domnului Constantin Călin, obișnuiam să-i dau un telefon, să-i fac urările cuvenite și să mai stăm la un taifas, așa cum se întâmpla în...
Una dintre cele mai scurte, dar cuprinzătoare și expresive definiții ale sentimentului de recunoștință îi aparține lui Balzac, care îl vedea ca o „memorie a inimii”. Aducere aminte pe care ingrații, egoiștii, narcisicii, cei cu suflet mic, meschin, ariviștii fără scrupule, parveniții ce calcă și peste cadavre nu o...
Imi revad fișele de lectură și dau peste o frază a lui Bacovia: „Am văzut multe flori şi am citit destule cărţi, cu toate că niciodată nu e destul.“ O spune în cele câteva pagini de proză, de scurte notaţii strânse sub titlul Dintr-un text comun. În aceeaşi bucată...
Vă amintiți de lotogafii din „Odiseea”? Eu da, și întotdeauna m-am ferit de oamenii fără memorie. De cei care uită de unde se trag, ce-au trăit, cine le-a marcat devenirea, destinul. Pentru că memoria este cea mai importantă zonă a conştiinţei de sine, şi ea ne guvernează în taină,...
În ziua aceea fatidică, eram la Piatra Neamț, la Festivalul de Teatru, mă întorsesem târziu, în noapte, la hotel, după un spectacol, când primesc un mesaj de la Elisabeta Pop, de la Oradea, Vetuța, cum o cunosc toți oamenii de teatru, care îmi scria că este total răvășită de...
Nu mi-a fost niciodată teamă de singurătate, ba chiar mă simt foarte bine ținându-mi companie, pentru că eu știu exact ce-mi place. Și când spun asta, mă gândesc la un dicton francez care sună așa: mai bine singur (ă) decât într-o proastă companie. Am atâtea lucruri pe care le...
Cum totul este luat în ușor, „à la légère“, pe meleagurile noastre, aproape nimic nu-ți mai stârnește mirarea. Nimic nu are consistență, seriozitate, consecințe, și nu durează, topindu-se în neant.
Se știe, minunile țin doar trei zile, scandalurile, numeroase, izbucnind din te miri ce, se ofilesc imediat și zarva pe...
Încă de când era cvadragenar, Constantin Călin avea obiceiul de a privi atent, cu mult interes chipurile bătrânilor, făcând o „arheologie a obrazelor“. Fizionomia celor în vârstă i se părea mai elocventă în exprimarea tipurilor, a caracterelor, trăsăturile lor exprimând ceea ce erau, felul în care au trăit.
Când și...
Printre zigzaguri și meandre trebuie păstrată o direcție, spune criticul și istoricul literar Constantin Călin, ceea ce nu înseamnă ceva unilateral și rigid, pentru că el se declară hotărât de partea diversității. Nu și a incoerenței și superficialității, însă. Devenind mai tolerant, cu vârsta („toleranța implică, filosofic, ideea imperfecțiunii...
Grafomania dă în clocot, se înmulțesc „autorii”, redacțiile revistelor de cultură fiind invadate de subproducția acestora. Astăzi, oricine își încropește un volumaș acolo, cu poezioarele fiind cel mai simplu, imediat, se și autointitulează „scriitor”. Se publică în neștire, fără niciun discernământ, fără edituri și personal calificat. Veleitarii bântuie peste...
Există o legătură strânsă între cultură și prosperitate: o țară săracă e și incultă, în timp ce o țară prosperă e deschisă spre cultură care, alături de educație, schimbă în bine calitatea vieții unei comunități. Așa după cum cartea ridică nivelul sufletesc al omului. Am amintit în titlu vorbele...
La noi, obiceiul de a lua totul în derâdere, de a critica orice, oamenii fiind mai tot timpul nemulțumiți, are proporții de adevărată pandemie. Se bombăne mereu, pe față sau mai pe înfundate, sigur fiind faptul că ocazia de a bârfi, de a lua peste picior pe cineva, nu...
Nu, nu am știut nimic din tot ce a ieșit la iveală despre viața fostului meu soț, susține Anne Sinclair, care a crezut, timp de 20 de ani, că trăiește cu o anumită persoană și apoi a descoperit, într-un mod foarte brutal, că, de fapt, acea persoană era alta....
Una dintre cele mai cunoscute jurnaliste din Franţa, fosta prezentatoare de la TF1, Anne Sinclair, şi-a publicat recent memoriile sub titlul „Passé composé”, care au stârnit mult interes, apariţia lor fiind pe larg mediatizată. Iar opiniile pe marginea cărţii sunt foarte împărţite, şi pro şi contra. Timp de...
Purtăm în noi virtualităţi refulate, cum ar fi visul de a deveni ceva anume, de a urma o anumită carieră, de a ajunge celebru, de a trăi experienţe speciale, în fine, proiecţiile pe care le făceam într-o anumită perioadă a vieţii noastre, în adolescenţă, cel mai adesea, pot fi...