Hublou

Pot să spun că mi-a plăcut cum s-au agitat spiritele, avântându-se în păreri, care mai de care, în legătură cu un film, lucru foarte rar în vremurile noastre atât de aculturale. Mă refer la zarva stârnită pe rețelele sociale de premiera de pe Netflix, „Don’t look up!”, prezentată înainte...

Ce început primăvăratic de an, cu temperaturi incredibile, mă simt de parcă aș fi undeva departe, pe un țărm al Mediteranei. Dar e doar o iluzie, pentru că sunt tot aici, la noi, în pestrițul iarmaroc balcanic, unde vezi același spectacol, doar cu alte măști, cum zice Eminescu în...

Anul trecut, înainte de Crăciun, eram la Ovidiu Ungureanu, în elegantul și primitorul său Studio Chromatique, împreună cu mulți invitați de-ai lui, regăsibili și în seria de portrete expuse pe pereți. Lui Ovidiu îi venise minunata idee să facă, într-o atmosferă și un cadru de sărbătoare, fotografii cu oamenii...

Există un miros de sărbători, o combinație de fapt, care include și un melanj de amintiri. Pentru că memoria este coerența noastră interioară, rațiunea, sentimentele și chiar acțiunile noastre. Este cea care ne definește, ne dă identitate, și fără ea viața nu este viață. Mirosul de zăpadă proaspătă, de...

Se spune despre actori că sunt printre cele mai narcisiste persoane , și asta nu e departe de adevăr. Unii reușesc însă să rămână simpatici, chiar în această ipostază foarte egoistă. Roger Moore, celebrul Sfânt (din serialul cu același nume), cu nostima lui ridicare din sprânceană și surâsul ștrengăresc...

În lumea asta nedreaptă, prost croită (despre „lemnul strâmb al umanității” glosa și Kant) plină de suferinţă, de mizerie și ticăloșie, se spune că există, totuşi, un lucru bine împărţit. Şi anume, prostia. După cum afirmă André Glucksmann, autorul unei cărţi intitulate chiar aşa, Prostia, de „favorurile” acesteia nu...

 Sunt în viață întâlniri destinale, cu oameni care-ți marchează devenirea, te modelează într-un fel anume, și sunt cărți, pe care, citindu-le, simți că ți-au crestat sufletul, punându-și, pentru totdeauna amprenta asupra ta. Fără astfel de șanse, pentru că asta sunt, ne-am putea destrăma, rătăci. Pe lângă întâlnirile reale, sunt...

Mă despart greu de unele cărți, pe care le citesc pe îndelete, zăbovind mai mult la acele capitole care mă interesează prin tipul de informație, prin noutatea, ineditul acesteia, și prin ideile dezvoltate, prin comentarii. Foarte interesant, astfel, în lucrarea lui Andrei Oișteanu „Moravuri și năravuri”, este eseul din final,...

Mare lucru știința asta a titlurilor! Pentru că sunt cărți care-ți stârnesc curiozitatea de cum le-ai văzut sau ai auzit de ele, atrăgându-te ca un magnet. Așa sunt de pildă, cele ale lui Andrei Oișteanu, care a scris despre sexualitate, despre narcotice în literatura română, cu dezvăluiri foarte...

După aperitivul de data trecută, mă așez puțin la masa ospățului bogat din paginile romanului lui Dan Perșa, „Bestiarro”, ca să ciugulesc niscaiva bunătățuri. Poate vă fac poftă ! Și pentru că trăim în plină criză sau farsă politică, numiți-o cum vreți, voi extrage câteva ascuțite observații despre societatea...

Toamna se numără nu numai bobocii, bogăția ei vădindu-se și în alte roade. E și sezonul multor festivaluri teatrale, cât și a târgurilor de carte și a premiilor literare. La numărătoarea cu premiile, am avut un prilej de bucurie anul acesta, când mai tinerii mei confrați de la revista...

Promisesem că am să scriu despre un studiu științific, redactat într-un limbaj accesibil, și a cărui lectură este folositoare tuturor, indiferent de gen. Numele lucrării este „Jumătatea mai bună. Despre superioritatea genetică a femeilor” autorul fiind un american, Sharon Moalem. I-am urmărit și declarațiile dintr-un interviu, constatând că este...

Răsfoiesc presa noastră cea de toate zilele și dau peste tot felul de chestii hazoase, aiuritoare. Mă amuză, mai ales, panseurile unor vedete. Foarte adânci, de te-neci în ele. Iat-o pe Marina Voica: „Femeia fără un bărbat e zero !” Aș, ce grozăvie! Mi-era simpatică micuța, vivacea și cocheta...

Într-una din serile trecute am dat peste un mic roman care mi-a plăcut mult cândva, Bătrânul care citea romane de dragoste de Luis Sepúlveda. Personajul, Antonio José Bolivar, care trăise o tragică poveste de iubire, avea un obicei ciudat pentru un simplu vânător, obișnuit cu un trai dur, legat...