Hublou

Îmi revăd niște însemnări răzlețe despre întâmplări, lecturi, pentru că am o mulțime de fișe, colorate unele (în funcție de stările mele de spirit din acele momente), pe care le recitesc, din când în când. Mă opresc acum la una de culoare galbenă, unde îmi notasem câte ceva după...

La noi nimic nu durează,  avem însă o linie consecventă în rău, în inversarea și pervertirea adevăratelor valori. Recitesc un text al lui Eminescu, publicat în „Timpul”,  în data de 15 mai 1879, și actualitatea acestuia mă cutremură: „Oamenii care au comis infracțiuni rămân somități, se plimbă pe stradă,...

A venit, pe neașteptate, vestea dispariției din viață a lui George Banu, critic și istoric de teatru, strălucit eseist, profesor universitar la Sorbona, un om de teatru complet, cunoscut și stimat în toată lumea. L-am întâlnit și l-am ascultat, în dese rânduri, la multe festivaluri, simpozioane, colocvii teatrale, și...

Câtă ipocrizie, atâta cómedie! Deputatul Focșa, exclus din  AUR, după ce i-a aplicat consoartei o zdravănă corecție, în cursul unei „busculade” casnice, având și plângere la poliție pentru asta, lipsit fiind de orice urmă de simț al onoarei, nici nu se gândește să-și dea demisia din Parlament, așa cum...

Duminică, de Ziua Culturii Naționale, sărbătorită la Centrul  „George Apostu” printr-un program complex, sub genericul „Iarăși Eminescu!”, m-am revăzut, după un număr bun de ani, cu Stelian Preda, venit la Bacău, cu prilejul amintit, pentru a-și lansa, într-o nouă ediție, îmbogățită, adăugită, cartea „Viețile unui vis: Teatrul”. Am mai povestit,...

Una dintre dorințele mele, printre multe altele pe care le am la început de an nou, este să văd o presă normală, fără stridente breaking news, fără știri despre o liotă de nobody, așa-zise vedete, cu ce amoruri au, de câte ori divorțează etc. M-apucă râsul la titluri „tari”,...

La fiecare sfârșit de an, deschid un album imaginar plin cu poze, cu scene în mișcare din diferite perioade ale vieții mele. De unele vreau să scap, de cele urâte, cenușii sau chiar întunecate, și fac un fel de exerciții de exorcism, în timp ce pe altele, luminoase, le...

Pentru cei care cred că profesia de actor este una frumoasă și ușoară, un fel de joacă de oameni mari, cartea lui Răzvan Ionescu vine să le schimbe total această părere. Și, desigur, nu este singura mărturie de acest fel despre o meserie a naibii de grea, devoratoare. Ca student,...

Actor și teolog, iată o asociere mai rară. Dar avem câteva cazuri în țară de profesioniști ai scenei care au părăsit-o, în cele din urmă, deși aveau o carieră de succes, și în teatru, și în film, pentru a îmbrăca haine monahale sau de părinte, și-i amintesc pe Dragoș...

Dincolo de vorbele mari care se spun la sărbători, în ocazii speciale, trebuie să recunoaștem că trăim într-o societate disfuncțională, în care tinerii nu-și găsesc locul și aleg calea străinătății, iar bătrânilor li se caută nod în papură, li se inventează vinovății, sunt considerați „expirați”, inutili, o povară. Conflictul...

Ideea cărții lui Călin Ciobotari a venit, după propria-i mărturisire, de la cel mai frumos sărut cehovian, întâlnit în proza „O sărutare”, scrisă în 1887. „E un sărut anonimizat ce anticipează simbolic, până la un punct, lucrarea „Îndrăgostiții” a lui René Magritte, din anii 20 ai secolului XX. Abstract,...

Ca întotdeauna, de la Festivalul Național de Teatru, mă întorc cu tolba plină. Pe lângă mulțimea de spectacole văzute, de impresii, de gândurile stârnite de acestea și de toate întâlnirile de la manifestările conexe, am în bagaje programe, albume și câteva dintre cărțile lansate la această mare sărbătoare a...

Cărțile au soarta lor, spune un dicton latin (Habent sua fata libelli), iar după câte am văzut deja, urmărind reacțiile, atât ale criticilor, cât și ale cititorilor, cea a romanului „Iorgu” (o biografie ficționalizată a lui Bacovia), scris de Adrian Jicu se anunță a fi una fericită. Mă bucură...

Am citit câteva, foarte puține, zic eu, articole, mărturii, evocări despre Eugen Simion, la dispariția sa, apoi i-am scos din bibliotecă volumele la care țin cel mai mult, oprindu-mă la „Moartea lui Mercutio”. Ce titlu admirabil, la fel ca „Dimineața poeților” și „Timpul trăirii, timpul mărturisirii”, alte cărți preferate....