Acum ceva timp, buna mea prietenă, scriitoarea Gabriela Gîrmacea, mi-a trimis o nouă carte, pentru că la ea, neobosită, după cum o știu, cercetarea, studiul continuu sunt un...
Timbrul dramaturgiei lui Mircea M. Ionescu este unul lucid amărui, ironic, infuzat de o subterană undă de lirism, pentru că autorul este un visător impenitent, unul dintre acei ultimi mohicani idealişti care vor să sprijine cerul cu iluziile lor, aşa cum sună o frază din textul său „America de-acasă”....
Îţi trebuie mult timp ca să întinereşti, este o formulare aparent paradoxală rostită de Picasso, genialul artist care se înnoia neîncetat, trecând spectaculos de la o perioadă de creaţie la o alta, cu nealterat entuziasm, cu forţe mereu proaspete. Şi iată că, la început de an aflăm veşti bune...
Aşa sună una dintre celebrele ziceri ale lui Karl Lagerfeld, Kaiserul modei, de care ne-am despărţit anul acesta. El făcea legea la Casa Chanel de peste trei decenii şi lansa, în afară de splendidele sale colecţii, memorabile vorbe de duh, amuzante, ciudate, cinice, crude. Dar şi foarte...
Când Nora a părăsit „casa cu păpuşi”, din cenuşa micuţei privighetori a renăscut o femeie liberă. Eroina celebrei piese a lui Ibsen a dat dovadă de un curaj nebun pentru acea vreme, luând hotărârea de a-şi părăsi călduţul cămin unde era tratată ca un element domestic, drăgălaş, e drept,...
Am avut o plăcută surpriză pe la mijlocul lui decembrie, văzând un spectacol al Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad, venit în turneu în Bacău cu Unchiul Vanea, una dintre cele mai cunoscute şi jucate piese ale lui Cehov. Regia spectacolului este semnată de Ştefan Alexiu, actor la teatrul...
Multă vreme, înainte de a-mi alege profesia, visam doar la ceva care să mă facă să mă simt liberă. Dansul, baletul a fost un prim vis, apoi actoria, dar pentru primul nu aveam datele fizice, fiind prea mică de statură, iar pentru cel de-al doilea aveam ceva care nu...
Aproape că nu există zi în care să nu aud cum este stâlcită limba română. Știu că nu este o limbă ușoară, dar cred că ea poate fi vorbită corect cu puțin efort, asta însemnând să te duci la școală și, punând acolo mâna pe carte, să nu o...
Rezultatele proaste ale elevilor români la testul PISA, în urma căruia s-a văzut ce procent mai mult decât îngrijorător de analfabeți funcțional avem au stârnit o mulțime de reacții, de comentarii. Unele foarte dure, cum este cea a unui fost ministru al Educației, care afirmă că sunt o groază...
A fost săptămâna asta Ziua Internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii (25 noiembrie), şi m-am gândit la cât este de inumană o astfel de realitate, din păcate atât de răspândită la noi - violenţa. Care se năpusteşte cu o forţă oarbă, animalică, asupra unei fiinţe mai slabe, femeie, copil....
Citesc întotdeauna cu un creion în mână, și îmi notez expresiile fericite. Ca să le defac apoi pe toate părțile, să mă desfăt cu savoarea lor. Iubesc cuvintele. Cele pline de sens, de arome, mătăsoase, delicate, tandre, muzicale, ca și cele aspre, rugoase, înțepătoare, dure, tari, pe toate le...
Când am văzut, acum vreo doi ani, un spectacol cu „Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu am fost surprinsă de actualitatea tipurilor umane prinse ca într-un insectar de extraordinarul talent satiric al dramaturgului. Este vorba în text, pe lângă comedia amorului, despre corupție, parvenire, mimetism social, ipocrizie, tranzacționism,...
Când și-a lansat în România romanul „Femeia în fața oglinzii”, cunoscutul scriitor francez (dramaturg, eseist) Eric-Emmanuel Schmitt s-a întreținut, extrem de amabil, cu jurnaliștii, răspunzând întrebărilor acestora. Discuțiile s-au învârtit în jurul temei romanului, al cărui titlu e foarte explicit. Așadar, scriitorul s-a transpus în pielea unor femei,...
Citesc zilnic multă presă, până când, sătulă de atâtea nimicuri și de mormanul de mizerii, de abia aștept să mă arunc într-o carte bună sau să văd un spectacol reușit, care să-mi clătească ochii, să-mi bucure spiritul. Tocmai mi-am încheiat cura autumnală de București, unde mi-am făcut serioase provizii...
Se aude des acum, în afară de strictul domeniu teatral, termenul de „actor". Francezii, mai ales, vorbesc mereu despre „actorii politici", numindu-i aşa pe cei care evoluează pe scena publică şi sunt decidenţi. Puţini dintre aceştia au însă conştiinţă şi responsabilitate, mulţi dintre ei dovedindu-se doar nişte aventurieri lipsiţi...