Am o legătură sentimentală cu Deșteptarea, de peste treizeci de ani. Sunt foarte vii în mintea mea momentele acelea absolut extraordinare când au apărut primele numere. Lucram la revista...
Aveam o mulțime de planuri pentru primăvara asta, pe unul dintre primele locuri aflându-se festivalurile de teatru la care ar fi trebuit să fiu. Îmi lipsesc enorm, pentru că la ele, în afara spectacolelor, recitalurilor actoricești pe care le vedeam, colocviilor etc. mă întâlneam cu alți critici din...
Până nu demult, în societatea românească, atât de puternic polarizată, mai toată lume se împiedica de cei vârstnici, pensionarii erau socotiţi o povară, nişte vechituri inutile, asistaţi social (de parcă nu munciseră o mare parte din viaţa lor), prin presă erau campanii împotriva „expiraţilor”, în fine, bătea un vânt...
După ce un documentar despre Hillary Clinton a câştigat cel mai nerâvnit premiu, Zmeura de Aur, în 2017, pentru cel mai prost film, regizoarea Nanette Burstein a luat din nou taurul de coarne şi a scos pe piaţă o miniserie cu acelaşi personaj, o femeie deosebit de puternică, deopotrivă...
Veştile rele curg una după alta, îngrijorarea creşte, iar orizontul are culori întunecate. Până când se va alumina din nou, va mai trece un timp.
Nu am o stare bună, sunt tristă, tensionată şi încerc să mai topesc puţin din încordarea ce nu mă slăbeşte, căutând, ca de obicei,...
Acum câțiva ani, colocviile de dimineață ale Festivalului Național de Teatru se petreceau într-un spațiu extrem de plăcut, de primitor, la o cafenea/ceainărie din București, numită Serendipity. Nu știam cuvântul, care suna melodios, senin, nu știam ce înseamnă, dar am făcut cercetări și am aflat că e greu de...
Am să mă opresc asupra unui fenomen, așteptarea, reflectat într-o interesantă carte recent apărută a scriitoarei, psihologului Aurora Liiceanu. Ea se intitulează „Așteptarea Penelopei” și cuprinde câteva captivate studii de caz, avându-le ca personaje pe soția lui Ulise, pe Hemingway și prima lui soție, Hadley, pe Gatsby din romanul...
Am spus, când mi-am lansat cartea la Galeria Frunzetti, că mă simt într-un spațiu familiar, dată fiind cunoscuta mea pasiune pentru arta plastică. Dar și pentru faptul că pe simeze era o expoziție a artiștilor cu atelierele în Mioriței 21. Or, eu am copilărit în zona aceea, în Câmpul...
După atâtea știri catastrofice, care la noi curg gârlă, fiind de un penibil astronomic în modul cum sunt formulate de cine știe ce ambuscați ajunși pur întâmplător în mass-media, fără să aibă habar de gramatică și de proprietatea cuvintelor, trec de la un site la altul și mă...
Cum sunt pasionată, pe lângă teatru, de cinema, stând uneori ore în şir ca să văd două-trei filme, unul după altul, în perioada de după anii '90 îmi luam de la studiourile de împrumuturi video câte un braţ de casete. Şi nu mă săturam să mă uit la filme...
Mi-a stârnit zâmbetul o mărturisire a regizorului Claude Lelouch, care spune că el e foarte curios şi că observă tot şi se hrăneşte cu tot ce vede, „ca o adevărată portăreasă”. De aici vine firescul şi adevărul sensibil al filmelor sale, emoţia, melancolia lor. Amestecul acela tulburător de viaţă...
Incă am în fața ochilor silueta extrem de fragilă a lui Renée, arcuirea maladivă a trupului ei, gestica agitată, echilibrul instabil, nervozitatea, expresia dureroasă a chipului actriței care s-a identificat („la moleculă aproape”) cu legendara Judy Garland. Desigur, mă gândesc la Renée Zellweger și la performanța ei din...
Oamenii încruntați, posaci, cu o expresie acră pe chip, aruncând priviri piezișe, m-au indispus mereu, cu asupra de măsură. La fel, cei care se uită la tine de sus, cu un aer de superioritate, afișând o antipatică mutră arogantă. Or, eu cred că un ușor zâmbet, de pildă, atunci...
S-a publicat, la sfârșitul anului trecut, un nou studiu cu privire la obiceiurile de consum cultural din România, și lucrurile arată jalnic. Am văzut că, lectura, în mod aparte, și faptul de a merge la bibliotecă pentru a citi sau împrumuta cărți, înregistrează nivelul cel mai scăzut în rândul...
Aș minți dacă aș spune că sunt uimită de circul mediatic pe care-l vedem de fiecare dată când se stinge din viață, în împrejurări mai puțin obișnuite, o persoană publică, așa cum s-a întâmplat acum cu jurnalista de televiziune Cristina Țopescu. Nu, uimită nu sunt, doar dezgustată la maximum...