Am o legătură sentimentală cu Deșteptarea, de peste treizeci de ani. Sunt foarte vii în mintea mea momentele acelea absolut extraordinare când au apărut primele numere. Lucram la revista...
Despre Paris, Julio Cortazar, marele scriitor sud-american spunea că e un loc „mitic”. Un oraș fascinant, extrem de viu, pulsând mereu, și de aceea avea cu el o relație strânsă, aproape biologică, osmotică. „Eu zic că Parisul este o femeie; într-un fel, e femeia vieţii mele." Încântătoare declaraţie! Nu...
Pe vremuri, oamenii serioși aveau un adevărat cult pentru muncă, pentru osteneală, și tot ce era obținut ușor nu avea valoare. Mai ales când era vorba de bunuri materiale, de averi moștenite, date de-a gata, fără muncă sau făcute prin tertipuri, manevre, șmecherie, necinste, într-un cuvânt, se folosea un...
Primesc la redacţie multe manuscrise (tot aşa le numim, chiar dacă sunt scrise la calculator), de toate felurile, de la persoane care se visează scriitori. Puţine îmi reţin atenţia, pentru că, după atâţia ani de lucrat în redacţia unei reviste de cultură, îmi dau seama, de la primele rânduri,...
Mă bucur copilărește când descopăr într-un om o latură pe care nu o cunoșteam și nici nu i-aș fi bănuit-o, una bună, caldă, duioasă. Citind un interviu cu Mircea Dinescu, nonconformist, temperament ardent, cu gesturi largi, teatrale, scandalagiu chiar, cu gura mare, slobodă, așa cum îl știe multă lume,...
Unele scrieri, la cele de mărturie mă gândesc acum, pot fi citite și ca documente clinice, mai ales când autoarea este o femeie care a avut experiențe existențiale cu personaje masculine din tipologia nevroticilor.
Iar o astfel de femeie, dacă este una lucidă, va fi un martor intolerabil pentru...
Pe un post de televiziune s-a deschis „sezonul nunților” și e inflație de filme cu îndrăgostiți, logodnici, miri, mirese, domnișoare și cavaleri de onoare, cu aventuri, peripeții, despărțiri, împăcări și o tonă de dulcegării, de te paște diabetul dacă te uiți prea mult la astfel de producții. Reclama la...
Multă vreme am crezut că inteligența este calitatea cea mai de preț a unui om. Acum, înclin mai mult spre bunătate și sensibilitate, spre empatie. Așa că am zăbovit pe acele pagini din Jurnalul lui Constantin Călin, în care am descoperit niște notații ce m-au surprins plăcut.
Pentru că...
Zilele trecute am primit la redacție două cărți, una a lui Marius Manta, mai tânărul meu coleg de la „Ateneu”, care și-a scos acum o selecție de articole din „Cronofiabile”, rubrica sa din revistă, ceea ce m-a bucurat mult, și o alta, „ Zigzaguri”, a lui Constantin Călin. Cea...
Cei care confecționează știri, dorite cât mai de senzație, publică și fotografii de vedete, însoțite de comentarii de genul: ce-au fost și ce-au ajuns, cum arată acum etc. Am văzut, recent, o galerie de foști bărbați frumoși, actori și cântăreți, socotiți mari cuceritori de inimi. Erau acolo, printre alții,...
Sigur că m-am bucurat din plin, la sfârșit de săptămână, să ies în oraș fără hârtiuță cu explicații la purtător și să hoinăresc fără program strict, să văd străzile animate și să intru prin cât mai multe magazine, ca să-mi cumpăr ceva nou, niște saboți ușori și niște săndăluțe...
Am auzit multe aberații în această perioadă de carantină, o vorbărie nesfârșită, declarații oficiale care se băteau cap în cap, transmițându-ți o teribilă stare de insecuritate, de angoasă. Sunt emisiuni pe la televiziunile noastre din care nu se înțelege nimic, pentru că dialogul nu se leagă, de parcă ar...
De când cu Facebook-ul ăsta, lumea a uitat să mai aibă un gram de modestie. De parcă totul trebuie să se petreacă la vedere, să fie afișat, răspândit, mă rog, „șeruit”. Nici vorbă despre lucruri care ar trebui să rămână personale, discrete, nici pomeneală de vreo urmă de decență,...
Aşa se prezintă căpitanul Marleau din jandarmeria franceză, care tocmai ne-a intrat în case odată cu noul serial poliţist difuzat la televiziunea română. Căpitanul este o ea, o lungancă de 1,80 m, şleampătă rău de tot, cu nişte haine mototolite, aruncate aiurea pe ea şi cu o căciulă din...
Oamenii au nevoie de poveşti, de spectacol, altfel viaţa, care, oricum, nu e de ajuns (cărţile sunt o dovadă, literatura fiind o mărturisire că viaţa-i insuficientă, aşa credea Fernando Pessoa), devine cumplit de searbădă. Cum sălile de spectacole sunt închise, unii „glumeţi” s-au gândit să facă ei nişte petreceri,...