În iunie, când era ziua domnului Constantin Călin, obișnuiam să-i dau un telefon, să-i fac urările cuvenite și să mai stăm la un taifas, așa cum se întâmpla în...
Pe un post de televiziune s-a deschis „sezonul nunților” și e inflație de filme cu îndrăgostiți, logodnici, miri, mirese, domnișoare și cavaleri de onoare, cu aventuri, peripeții, despărțiri, împăcări și o tonă de dulcegării, de te paște diabetul dacă te uiți prea mult la astfel de producții. Reclama la...
Multă vreme am crezut că inteligența este calitatea cea mai de preț a unui om. Acum, înclin mai mult spre bunătate și sensibilitate, spre empatie. Așa că am zăbovit pe acele pagini din Jurnalul lui Constantin Călin, în care am descoperit niște notații ce m-au surprins plăcut.
Pentru că...
Zilele trecute am primit la redacție două cărți, una a lui Marius Manta, mai tânărul meu coleg de la „Ateneu”, care și-a scos acum o selecție de articole din „Cronofiabile”, rubrica sa din revistă, ceea ce m-a bucurat mult, și o alta, „ Zigzaguri”, a lui Constantin Călin. Cea...
Cei care confecționează știri, dorite cât mai de senzație, publică și fotografii de vedete, însoțite de comentarii de genul: ce-au fost și ce-au ajuns, cum arată acum etc. Am văzut, recent, o galerie de foști bărbați frumoși, actori și cântăreți, socotiți mari cuceritori de inimi. Erau acolo, printre alții,...
Sigur că m-am bucurat din plin, la sfârșit de săptămână, să ies în oraș fără hârtiuță cu explicații la purtător și să hoinăresc fără program strict, să văd străzile animate și să intru prin cât mai multe magazine, ca să-mi cumpăr ceva nou, niște saboți ușori și niște săndăluțe...
Am auzit multe aberații în această perioadă de carantină, o vorbărie nesfârșită, declarații oficiale care se băteau cap în cap, transmițându-ți o teribilă stare de insecuritate, de angoasă. Sunt emisiuni pe la televiziunile noastre din care nu se înțelege nimic, pentru că dialogul nu se leagă, de parcă ar...
De când cu Facebook-ul ăsta, lumea a uitat să mai aibă un gram de modestie. De parcă totul trebuie să se petreacă la vedere, să fie afișat, răspândit, mă rog, „șeruit”. Nici vorbă despre lucruri care ar trebui să rămână personale, discrete, nici pomeneală de vreo urmă de decență,...
Aşa se prezintă căpitanul Marleau din jandarmeria franceză, care tocmai ne-a intrat în case odată cu noul serial poliţist difuzat la televiziunea română. Căpitanul este o ea, o lungancă de 1,80 m, şleampătă rău de tot, cu nişte haine mototolite, aruncate aiurea pe ea şi cu o căciulă din...
Oamenii au nevoie de poveşti, de spectacol, altfel viaţa, care, oricum, nu e de ajuns (cărţile sunt o dovadă, literatura fiind o mărturisire că viaţa-i insuficientă, aşa credea Fernando Pessoa), devine cumplit de searbădă. Cum sălile de spectacole sunt închise, unii „glumeţi” s-au gândit să facă ei nişte petreceri,...
Aveam o mulțime de planuri pentru primăvara asta, pe unul dintre primele locuri aflându-se festivalurile de teatru la care ar fi trebuit să fiu. Îmi lipsesc enorm, pentru că la ele, în afara spectacolelor, recitalurilor actoricești pe care le vedeam, colocviilor etc. mă întâlneam cu alți critici din...
Până nu demult, în societatea românească, atât de puternic polarizată, mai toată lume se împiedica de cei vârstnici, pensionarii erau socotiţi o povară, nişte vechituri inutile, asistaţi social (de parcă nu munciseră o mare parte din viaţa lor), prin presă erau campanii împotriva „expiraţilor”, în fine, bătea un vânt...
După ce un documentar despre Hillary Clinton a câştigat cel mai nerâvnit premiu, Zmeura de Aur, în 2017, pentru cel mai prost film, regizoarea Nanette Burstein a luat din nou taurul de coarne şi a scos pe piaţă o miniserie cu acelaşi personaj, o femeie deosebit de puternică, deopotrivă...
Veştile rele curg una după alta, îngrijorarea creşte, iar orizontul are culori întunecate. Până când se va alumina din nou, va mai trece un timp.
Nu am o stare bună, sunt tristă, tensionată şi încerc să mai topesc puţin din încordarea ce nu mă slăbeşte, căutând, ca de obicei,...
Acum câțiva ani, colocviile de dimineață ale Festivalului Național de Teatru se petreceau într-un spațiu extrem de plăcut, de primitor, la o cafenea/ceainărie din București, numită Serendipity. Nu știam cuvântul, care suna melodios, senin, nu știam ce înseamnă, dar am făcut cercetări și am aflat că e greu de...