Așa scria ziaristul Iacob Florea în Deșteptarea la început de an ’90: „La chioșcul de ziare de pe strada Mioriței, colț cu Banca Națională, lumea așteaptă la rând. E un rând spontan, nu impus de cine știe ce cartele (pentru tineri, era vorba de cartele pentru alimente, nu telefonice....
Glumea un coleg, care a prins și celelalte vremuri în presă. „Păi nu? La revoluție era «Deșteptarea»! Acum, după 30 de ani ce ziar mai este? Tot «Deșteptarea»”! Un ziarist care se respectă trebuie să aibă și simțul umorului. Nu de puține ori se vede, ca un Don Quijote...
