Deșteptarea 35

Fără nicio îndoială, prima mea experiență în presa adevărată a fost la Deșteptarea. La nici 22 de ani - de-a dreptul indecentă vârstă, cum știu că îi place să spună unui celebru coleg de ziar și mai apoi de meteorică televiziune - și cu o facultate abia începută, am...

Totul a început în anul 2004 cu un anunț de recrutare/angajare descoperit în ziar. Evident, în ziarul “Deșteptarea”. Nu îmi mai amintesc exact cum suna, dar știu că era vorba despre angajarea unor reporteri, redactori și realizatori de emisiuni pentru Trustul Media Deșteptarea. Și cum lumea din spatele camerelor...

Știe toată lumea că la noi, la Deșteptarea, e an aniversar. Iar atunci când e aniversare, e rost și de stat la agape, la depănat amintiri. Toți colegii mei au făcut asta, și o vor face cât timp vor mai trăi. Pentru că, să trăiești în presă – da,...

Când eram mic, nu am visat să mă fac jurnalist. Născut și crescut pe vremea lui Ceaușescu, era greu spre imposibil să fac o pasiune după lectura plicticoaselor ziare oficiale de partid. Înspre adolescență am descoperit "România literară" (plus alte vreo două reviste cam literare greu de găsit), "Secolul...

Ziaristul, ca și soldatul, nu are viață personală! Iertați-mi îndrăzneala de a-l parafraza pe marele Nichita, dar mi s-a părut că se potrivește măcar dintr-o perspectivă, aceea că și ziaristul, ca și poetul, trebuie să fie empatic. Să simtă ce simt alții, să înțeleagă de ce suferă și de...

Pentru că banii contează mai mult decât orice. Pentru că nimeni nu se mai joacă pe stradă, pe maidan sau între blocuri. Pentru că fiul sponsorului trebuie să joace. Pentru că părinții vor să fie antrenori. Pentru că tactica este mai importantă decât talentul. Pentru că dacă nu ai 190 cm, nu dai bine. Pentru...

Am ajuns la Deșteptarea prin iunie 2009, printr-un concurs de împrejurări care ar merita – cândva – o relatare mai largă. Nu, însă, acum. Apple lansase de vreo doi ani prima generație de Iphone, iar smartphone-ul care avea să revoluționeze modul în care comunicăm era doar cu puțin mai...

Oh, da, adevărata și miraculoasa revoluție nu se va sfârși niciodată! Când a început totul? Acum poate o jumătate de secol, în anul miraculos sau cam așa ceva, poate nu, cine știe?! Dar ce revoluție fantastică în inima unui copil! Să ieși din neant, așa, dintr-odată, într-o puzderie oceanică...

Mi-a fost teamă. În primele mele zile de Deșteptarea, am avut un arici, (bineee, mai mulți, recunosc) în stomac. Veneam dintr-o altfel de presă, mai precis din audiovizual, unde regulile și termenele de deadline erau altele decât în presa scrisă. Veneam, mai ales, după un lung șir de legende...

DESTEPTAREA, cuvântul lansat să „zburde” în 23 decembrie 1989 dintr-o clădire de pe strada Vasile Alecsandri din Bacău, era cel mai potrivit pentru a face “vizibile” dorinţele, speranţele celor care, în stradă, marcau, conştient ori nu, un moment definitoriu de schimbare în istoria României. Rod al perceperii corecte, prompte...

Am zăbovit vreo 10 zile să mă gândesc ce merită menționat într-un articol aniversar în cotidianul Deșteptarea, ajuns la 35 de ani de existență. În acest răstimp, mi-am dat seama că pentru mine, din cei 10 ani de presă scrisă dar și radio și televiziune, rămân oamenii, lecțiile de viață...

Timpul se oprește când Ziarul iese de sub tipar. Răsfoiești paginile, aflând știri din viața atâtor oameni, despre evenimente recent petrecute cu drame sau bucurii, dimineața la o cafea. Mirosul tiparului are farmecul lui. Este magia unei clipe totuși efemeră, când hârtia care suportă atâtea, ajunge la reciclat. Cu bune...

La aniversarea celor 35 de ani de apariție neîntreruptă a ziarului Deșteptarea, simt că, în contextul actual, nu amintirile timpurilor trecute sau întâmplările vechi ”din redacție” sunt importante (pentru mine, cel puțin), ci sensurile lor, prin raportare la prezent, un prezent în care au audiență mai mare nu ”formatorii...

''Eu nu lucrez pentru un ziar de comuniști'', m-am răstit la un redactor-șef adjunct, am rupt hârtiuța pe care scria colaborator Deșteptarea, apoi am ieșit furios din biroul domnului care mă scosese din minți la cei 18 ani ai mei. Așa a început prima mea aventură în presă și...