Răspunsul este: foarte multe. La un singur chioșc din Bacău se vindeau 200 de ziare locale și s-ar fi vândut și mai multe dacă Difuzarea presei ar fi adus ziarele la timp. Cel mai bun difuzor volant vindea 300 de ziare lucrând o singură oră pe zi, între 7 si 8 dimineața.
Pe 20 ianuarie 1970, cotidianul Steagul Roșu publica un articol critic la adresa sistemului de distribuție a presei în municipiul Bacău, evidențiind lipsa de operativitate și deficiențele organizatorice ale factorilor răspunzători. Deși serviciul de difuzare din cadrul Direcției județene P.T.T.R. era apreciat pentru eforturile sale de a livra rapid ziarele, existau numeroase probleme care afectau procesul.
Transportul presei și întârzierile de livrare
Transportul rapid de la tipografia din Bacu la stațiile C.F.R., I.R.T.A. și punctele de desfacere reprezenta un obiectiv important. Totuși, la nivelul chioșcurilor de difuzare din oraș, ziarele ajungeau cu întârzieri semnificative. Vânzătoarea Ana Burlancea, de la chioșcul din cartierul Letea, menționa că, deși unitatea deschidea la ora 6 dimineața, ziarele ajungeau abia între orele 6:45 și 7:00, pierzând astfel o parte importantă din cererea muncitorilor care intrau și ieșeau din schimburi.
Maria Culca, de la unitatea nr. 9, semnala faptul că primea zilnic 200 de exemplare din Steagul Roșu, dar cererea depășea constant acest număr. De exemplu, duminică, 11 ianuarie 1970, toate cele 200 de exemplare s-au epuizat până la ora 10 dimineața, iar cererile ulterioare nu au putut fi satisfăcute. Ea propunea creșterea livrărilor la 300-350 de exemplare în zilele de duminică și la 250 în zilele de marți.
La chioșcul din apropierea Policlinicii de adulți, vânzătoarea Maria Călin preciza că, deși unitatea deschidea la ora 6 dimineața, ziarele ajungeau abia la 6:45-7:00, ceea ce afecta semnificativ vânzările.
Probleme la nivel local: comoditatea și lipsa de responsabilitate
Articolul atrăgea atenția asupra comodității și lipsei de inițiativă în cadrul rețelei de difuzare. La unitatea nr. 103 din cartierul Șerbănești, gestionara Natalia Dobraniș lucra în condiții precare, într-un spațiu neîncălzit. Ea preciza că ar putea vinde zilnic până la 200 de exemplare, dacă ar beneficia de condiții mai bune de lucru.
La unitatea nr. 110, unde existau două schimburi, ziarele erau livrate în pachete de câte 80 de exemplare fiecare. Uneori, dacă primul schimb epuiza pachetul până la ora 12, cel de-al doilea rămânea cu ziare nevândute până la ora 14, din cauza lipsei de coordonare.
Un exemplu pozitiv era vânzătorul Vasile Dițu, care comercializa zilnic aproximativ 300 de exemplare ale ziarului Steagul Roșu până la ora 7 dimineața. Cu toate acestea, el menționa că, dacă ar rămâne la punctul de vânzare până la prânz, ar putea vinde încă 100 de exemplare.
Redistribuirea și soluțiile propuse
Articolul propunea adoptarea unor măsuri imediate, precum redistribuirea exemplarelor pe baza cererii reale și o mai bună organizare a livrărilor. Se recomanda o colaborare mai strânsă între factorii responsabili și gestionarii chioșcurilor, pentru ca cererea să fie satisfăcută în mod eficient.
De asemenea, era subliniată necesitatea de a insufla un spirit comercial mai activ în rândul personalului implicat în distribuția presei, pentru ca procesul de vânzare să devină mai dinamic și mai adaptat nevoilor cititorilor.
Concluzii
Articolul din Steagul Roșu reprezenta o chemare la responsabilitate și la o mai bună organizare în sectorul difuzării presei, evidențiind importanța informării publicului în timp util. Soluțiile propuse, de la redistribuire la creșterea operativității, puteau asigura o mai bună satisfacere a cererii și o creștere a numărului de ziare vândute.
