Ne enervam din cauza ca pierdem jumatate de ora stând la rând ca sa platim o taxa, suferim când cineva raspunde politetii noastre cu impolitete sau agresivitate, avem insomnii daca ne confruntam cu o problema care pare dificila sau presupune un anumit grad de noutate, ne suparam daca ploua, dar si atunci când nu ploua…
Ne risipim energia in chestiuni marunte, iar asta ne face sa ne simtim vesnic stresati, iar uneori de-a dreptul nefericiti. Abia in fata unui eveniment grav, dureros, cum e pierderea unui parinte, a unui prieten sau a unui coleg realizam cât de importanta este viata.
Viata, acest dar nepretuit, caruia unii ii sporesc valoarea, iar altii il prafuiesc, il batjocoresc. In fata mortii, intre noi si cel pe care l-am pierdut vin si se insira amintirile, ca si cum am retrai relatia cu el, de la inceputuri pâna in clipa plecarii.
Amintirile. Intâmplari, fapte, momente grele, momente frumoase… Asta e tot ceea ce ramâne in urma fiecaruia dintre noi. In raport cu durata Universului, a astrilor cuprinsi in acest Necuprins, viata omului e teribil de scurta, fie ca traieste 50 de ani, fie ca traieste 80. Insa, daca in privinta duratei nu putem face mare lucru, putem, in schimb, sa decidem in privinta calitatii ei.
Depinde de noi cum traim, cât de onesti, cât de vrednici suntem, cât de dedicati familiei, prietenilor, comunitatii. Daca facem bine de câte ori putem si daca impiedicam raul atunci când stim ca e pe cale sa se savârseasca.
Sigur, noi, oamenii, nu ne gândim la rasplata când suntem buni, nici la ziua plecarii, ziua in care in urma noastra vor ramâne doar clipele oglindite in altii, cele in care le-am influentat destinul prin generozitatea, harnicia, rabdarea si inteligenta noastra. Sau prin lipsa acestora. Mii de oglinzi cu chipul nostru. E mult, e putin? Nu stim, dar stim ca acest chip poate fi unul frumos si ca tot ceea ce am lasat, tot ceea ce am facut va fi pretuit.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
