Daca aceasta este reactia garantilor internationali la evenimentele din Ucraina, atunci, e bine sa ne rugam sa nu ne invadeze nimeni si pe noi.
Europa se afla, ca de obicei, cu fundul in doua luntre: pe de o parte, se face ca nu vede amestecul SUA in evenimentele din Ucraina, iar, pe de alta parte, parca nu ar reactiona nici la interventia rusa in Crimeea.
Americanii par ca nu se asteptau la succesiunea aceasta de evenimente, iar tonul adoptat si masurile propuse sugereaza ca nu se asteptau la reactia Rusiei. Ceea ce inseamna ca nu au un plan de contramasuri si, mai mult, au pornit la schimbarea regimului de la Kiev, fara sa planifice complet actiunea.
Aceasta ipoteza ar putea sugera existenta unei presiuni majore din partea sectorului privat, aflat in cautare de piete si resurse.
In ceea ce priveste reactia europeana, sunt cel putin doua motivele pentru care UE nu se grabeste sa adopte acelasi ton belicos cu americanii: in primul rând legaturile economice cu Rusia sunt extrem de puternice, mai ales dupa ce Germania a decis sa renunte la energia atomica, devenind dependenta de gazul rusesc.
In al doilea rând, este o ocazie formidabila pentru a le da peste nas americanilor, care s-au bagat in spatiul european, fara sa tina cont de interesele UE (daca va mai amintiti de acel „Fuck EU” al Victoriei Nuland).
In acest vârtej de interese, Ucraina este o victima sigura. Pentru ca va pierde teritoriu (Crimeea poate fi doar inceputul), pentru ca un grup de aventurieri au acceptat sa joace rolul de revolutionari condusi de CIA, fara sa se gândeasca prea mult la consecintele actiunilor lor.
Lectia pe care trebuie sa o invatam din aceasta poveste este sa nu punem prea mare baza pe tratate internationale.
Ce daca SUA, Marea Britanie si Rusia au garantat frontierele Ucrainei daca renunta la armele nucleare mostenite de la URSS? Garantia, dupa cum se vede, nu valoreaza nimic, chiar daca semnatarii sunt marile puteri.
