Casa „Sadoveanu”, sora de suferinta cu Casa „Alecsandri”

E limpede: sarbatorile de iarna nu le priesc caselor de patrimoniu. Dupa ce de Anul Nou Casa „Alecsandri” din Bacau a fost incendiata, in 2011, de doua ori, a venit rândul Casei „Mihail Sadoveanu” din Capitala sa fie cuprinsa de flacari in ajunul Ajunului de Craciun. M-au cutremurat imaginile difuzate de TV pentru ca stiam configuratia cladirii: de trei sau patru ori am intrat in imobilul de pe strada Barbu Delavrancea, nr. 47. Pe fatada cladirii era o placa de marmura amintind de anii intre care a locuit acolo marele creator de literatura. Intrarea principala apartinea altei familii, asa ca Profira Sadoveanu, fiica scriitorului, m-a indrumat sa ocolesc casa si sa deschid usa din spate. Pe acolo, am urcat la etajul I, unde am dat de 4-5 incaperi spatioase, intre care sufrageria, un dormitor, o camera de oaspeti (mai mult inchisa, dar in care am reusit sa intru, condus de gazda). Pozele facute atunci sunt dovada ca prozatorul detinuse tot confortul pentru a trai si a scrie. Biografia sadoveniana are legaturi cu judetul Bacau, mai precis cu orasul Târgu-Ocna, asa ca am convins-o pe Profira sa-mi doneze pentru Muzeul personalitatilor bacauane o masuta joasa, pe care i se aducea tatalui sau cafeaua sau micul dejun, si câteva obiecte de scris. Am realizat si un dialog de aur, pe banda magnetica, cu Profira, cea mai iubita fiica a scriitorului, ea insasi om de litere (sonetista, prozatoare, memorialista). Masa am asezat-o intr-un microbuz care ne-a adus la Bacau de la Consfatuirea Nationala a Invatamântului Preuniversitar Particular, tinuta la Bucuresti in ziua de 9 aprilie 1998. Vreau sa stiu ca obiectele din interior (mobilier, o biblioteca vasta, manuscrise etc.) sunt la loc sigur. Daca nu, Muzeul National al Literaturii Române ar trebui sa le dea de urma. Cladirea era inscrisa in Lista monumentelor istorice inca din 1992, dar in 2004 a fost declasata. Fara comentarii.