Carol Scrob si (ne)uitarea

Tot mai multe spectacole (concerte, concursuri, lansari de CD-uri/ DVD-uri) transmit ori retransmit publicului piese muzicale care ar trebui prezentate, intr-un program tiparit – daca acesta exista –, sub trei coordonate: autorul muzicii, autorul textului si, in final, numele interpretului. De multa vreme insa, ordinea este inversata: toate omagiile se indreapta spre cel din urma, iar primii doi sunt complet uitati.
Ne sunt mai mult decât familiare acordurile „Valurilor Dunarii“, de Iosif Ivanovici, ca si ale „Bardului latinitatii“, cunoscuta si ca „Bardul de la Mircesti“ („De la Dunare, la Sena,/ Din Carpati, la Pirinei…“), dar niciodata nu ne-am gândit la autorul versurilor.
Se numeste Carol Scrob (n. 21 iul. 1856, Sabaoani, judetul Neamt – d. 17 ian. 1913, Bucuresti), de profesie ofiter, discipol al lui Al. Macedonski. De la acesta a deprins muzicalitatea poeziei, drept conditie esentiala, si de aceea peste 50 din scrierile lui au devenit suport pentru indragite romante.
In ultima zi a lui ianuarie, ma aflam la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri“ din Sabaoani, in comisia de acordare a gradului didactic I profesoarei Sorina Anghel. Conform previziunilor, totul a fost la superlativ: lectiile, lucrarea metodico-stiintifica, dar si micul scenariu pus la cale de mine cu o zi inainte. Ca sa nu merg cu mâna goala, le-am facut cadou… consateanul cu numele din titlu. L-am prezentat (m-am pomenit fredonând câteva note din „Bardul latinitatii“, in fata unui public relativ numeros, pentru a fi mai convingator) si am propus ca Biblioteca Comunala sa-i poarte numele. „Marturisesc ca nu stiam despre Carol Scrob“, a spus – cine credeti? – primarita din Sabaoani, Valeria Dascalu, prezenta in sala. Ar merita ca o strada din comuna sa se numeasca asa.“ „Noi am vrea ca sala de limba si literatura româna sa fie botezata cu numele lui“, a intervenit Liliana Gligor, directoarea Liceului. Am capatat curaj si mi-am ajustat oferta: „Nu biblioteca, ci Caminul Cultural ar trebui numit Carol Scrob, pentru ca ar combina literatura cu muzica“. „Oricum, pe 17 ianuarie 2013, la centenar, invitat-neinvitat, voi fi aici“, am incheiat in saga, bucuros ca am gasit inca o grupare prietena a lui Vasile Alecsandri. (Sabaoaniul e la 4-5 km de Mircesti.) Ba am mai cerut ceva: sa instaleze un sistem audio care sa anunte pauzele pentru cei 1400 de elevi, cu acorduri din „Bardul latinitatii“: Din Bacau, la Sabaoani…
Ioan Danila