CARNET PLASTIC: „Mie imi place pictura solida”

Cea mai intinsa parte din viata lui, profesorul Aurel Stanciu a trait pentru altii. De altfel, chiar imi marturisea, intr-o convorbire ce si-a gasit locul si intr-o carte (Dialoguri in atelier), ca adevarata lui mare bucurie este sa daruiasca din ceea ce stie. Profesor, ani de-a randul, la Liceul de Arte "George Apostu", el si-a depasit cu mult atributiile de serviciu, fiind un pedagog de vocatie, un om pasionat sa descopere talente, sa le creasca, sa le indrume, sa le cizeleze. I-au trecut prin mainile harazite generatii de elevi, unii dintre ei ajunsi artisti cunoscuti la ora actuala. Nu-i putin lucru acesta, iar profesorul Stanciu are cu ce se mandri. Are acoperire in fapte, in valoare nou creata, ca sa zic asa. Taberele nationale de arta "George Apostu", de la Poiana Sarata si Valea Uzului, al caror suflet era Aurel Stanciu, pe parcursul mai multor editii, erau niste extraordinare prilejuri de a observa talente in formare si de a le oferi o sansa in plus ca sa iasa la iveala si sa se afirme in expozitiile organizate acolo. Se invata mult in tabara, pe viu, lucrand, se stabileau noi contacte, se facea schimb de experienta, se imbogateau cunostinte intr-un chip placut, relaxat, in joaca parca, si nu scolastic. "Adevaratul meu atelier este scoala", obisnuia sa spuna profesorul Stanciu, care si-a pus mult timp egoismul creator, specific artistilor, intr-un fel de paranteza, convins ca nu te poti imparti in doua directii, daca vrei sa faci un lucru bun, temeinic. Dar iata ca a venit si timpul, dupa indelungi acumulari, ca pictorul Aurel Stanciu (care a slujit cu asupra de masura, cu exemplara daruire, invatamantul de arta) sa aiba necesarul ragaz si pentru el doar, invitandu-ne acum la o splendida expozitie, intitulata "Ferestre". O expozitie de larga respiratie, unitara, de "pictura solida", asa cum ii place artistului, care refuza simpla "vopsitorie", improvizatiile, lucrurile facile, "paie ce ard repede". Ferestre este o expozitie de mare concentrare ideatica, proband spirit de analiza si putere de sinteza a expresiei plastice. Este transpunerea unui traiect de gandire profunda intr-un act semnificativ, cladit pe asimilarea creatoare a traditiei si pe absorbtia datelor fundamentale ale modernitatii. Conceputa cu rigoare, cu simtul esentializarii, expozitia este un excurs reflexiv, meditativ, asupra privirii. E cerebrala si afectiva, totodata, ochiul (privirea) fiind fereastra sufletului. Ferestrele lui Aurel Stanciu capteaza lumina si deschid drumul spre lume. Si, mai ales, sunt un minunat semn al daruirii de sine, pictorul fiind un autentic varsator, un idealist generos, dornic de intelegere intre oameni, de armonie, de echilibru. Mergeti sa-i vedeti expozitia de la Galeria "Frunzetti" si veti fi cuceriti de culorile in tonalitati surdinizate, de vibratia calma a lucrarilor, de subtila lor melancolie, cea a trecerii inexorabile a timpului, care-si lasa urmele, innobiland lucrurile si adaugandu-le sensul unor nebanuite, tainice frumuseti.
Carmen Mihalache