Care criză guvernamentală?

Sfântul Apostol Pavel zice că dacă ,,dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte”. Cred că asta le lipsește celor care încearcă în România să-și câștige existența orbecăind prin politică: dragostea. Politicienii autentici își iubesc polisul, îl confundă cu ființarea lor. Inspirându-se din aforismele unui poet libanez, J.F. Kennedy spunea: ,,Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea”. Dați-mi exemplu de un singur român contemporan rătăcit în politică, dar și cu sufletul cucerit de acest principiu.

Dar nu doar amintita dragoste este lipsă din necesarele virtuţi ale unui politician. Competența, responsabilitatea și morala sunt, și ele, în mare suferință. Dacă arunci ochii peste parcursul vieților de școlar/student ale șefilor Senatului și Camerei Deputaților, te apucă groaza. Chiar te întrebi la ce mai este folositoare Școala, și înțelegi disprețul visceral al unui Tăriceanu față de intelectuali.

Deranjul din actualul guvern îmi spune, încă o dată, că noi nu avem echipe guvernamentale, ci găști încropite din urzeala intereselor personale. Sintagma ,,guvernul meu”, atât de dragă unora, trădează, ar spune Freud, această tristă realitate. Nu avem nici o școală veritabilă de administrație națională. Unii fac vizite de studiu prin școli cu epoleți, se împopoțonează cu doctorate în administrație și-și arogă apoi statutul de guru în management. Lipsa de calitate a actului guvernamental este cancerul sufletului nostru național. Nepotismul, amantlâcul, sfidarea, jaful, flerul de mafiot, jmekerismul altoit pe analfabetism politic și lipsa de bun simț au devenit valorile vedetă ale prezentului.

Aud de zeci de ani: ,,Criză guvernamentală!” Care criză guvernamentală? N-avem decât reglări de conturi între găști care au alergie la vorbe precum țară, concetățean, onoare, demnitate, echitate, altruism, inocenţă, justiție.