Dintotdeauna, interesele de grup, personale etc. au condus țara. Și lumea. Din umbră, firește. Nu au fost evenimente în spatele cărora să nu se fi aflat cineva influent care să profite la maximum. Fie că discutăm despre crizele de orice fel, despre pandemii, războaie, fie despre alte grozăvii care au deviat cursul firesc al vieții.
La noi, în epoca modernă, începând cu revoluția din ‘ 89, continuând cu „marea privatizare”, făcută cu așa-zișii „investitori strategici” (în realitate, români cu firme înființate în paradisuri fiscale unde nimeni nu te întreabă de unde ai și ce faci cu atâta bănet), apoi cu afacerile cu lemn, energie sau … armament, licitațiile cu cântec etc., toate au avut în spate interese financiare, la care, nici după secretizare, nu ar putea fi aflate toate … dedesupturile. Trepăduși legați unul de altul au făcut averi despre care nici ei nu mai știu la cât se ridică. Ban pe ban, fără număr, ca la petrecerile cu maneliști.
N-a contat că, în urmă, au rămas cadavre, familii distruse, suflete care se zbat în neputință, un popor dezbinat etc. Lor să le fie bine. Și, atenție!, băieții ăștia nici măcar nu mănâncă cu două guri. Nici nu cred că au sângele albastru ori aură în jurul creștetului. Sunt oameni ca și mulțimea de pe urma cărora au profitat, ca semenii pe care i-au făcut scalvi, pe neștiute. De ceva timp, mă tot întreb, cum, Doamne iartă-mă!, problema drogurilor a scăpat, în așa hal, pe sub mâinile autorităților.
Mi-e clar că și de pe asta se câștigă mult de tot, la nivel înalt, invizibil nouă, oamenilor simpli. Cum și de pe urma prostituției sau a traficului de persoane, pe care, e drept, încă nu le vedem cu ochiul liber, dar ele există, disimulate bine, peste tot, prin țară. O clipă am știut c-ar exista ceva pe la Caracal, unde, din păcate, nici acum nu s-a aflat adevărul adevărat al „problemei”, nu au fost devoalați profitorii fără inimi care au frânt destine. Mi-e tot mai limpede, această caracatiță ne va domina multă vreme, de-acum încolo. Și nu ne va fi nici comod, nici simplu, să trăim înconjurați de ea, dacă e să ne uităm numai la comportamentul bezmeticilor care au acceptat să vâre îi ei acqua-toffana zilelor contemporane.
Am încercat să-i înțeleg pe cei care au ales calea asta, a riscului extrem, din care nimeni nu iese nevătămat, întreg. Dependenții vor sfârși, cel mai probabil, în chinuri. Și de chinuri! Traficanții, chiar și cei care și-au luat răspunderea transportului pentru un ban grămadă, care acu’ e, acu’ nu mai e, vor ajunge să numere zilele, orele prin pușcăriile mizere de pe la noi, așteptând să mai vadă măcar un pic soarele. E de speriat ce se-ntâmplă. Și de meditat, profund, asupra problemei, pentru că nu e doar a lor, a consumatorilor sau a dealerilor, ci aparține fiecăruia dintre noi.
Cu toții avem copii, nepoți, părinți, frați și oricând ar putea deveni victime (chiar și colaterale) ale fenomenelor infracționale grave. Chit că la București se mimează o preocupare față de combaterea acestor primejdii. Din păcate, România nu a rămas doar needucată, în ciuda sloganurilor menite să adune voturi, nici nu se „trăiește bine”, ci, mai grav, riscă să devină și … narcomană, atât timp cât vom rămâne ignoranți față de aceste nenorociri, nenorocindu-ne viitorul.
