– Florin Panaite, din comuna Parava a dat lovitura cu plantatiile sale de capsuni – fermierul vinde saptamânal peste 1.000 de kilograme de capsune, in toata tara, din mai pâna in noiembrie
La mai bine de o ora de mers din Bacau, in comuna Parava, exista un sat, asezat cumva spre margine, unde locuiesc sute de familii, in special de rromi – Radoaia. Judecând dupa drumul neasfaltat, singurul ramas in comuna, te astepti sa gasesti o saracie lucie la tot pasul.
Insa, mare ti-e mirarea sa observi gospodarii de-a binelea, cu vile pe unul sau mai multe nivele, cele mai multe neterminate, si masini cam in fiecare curte. Aflu ca mai toti satenii au fost plecati ani de zile la lucru in Occident. Printre ei se numara si Florin Panaite, de 46 de ani, cunoscut localnicilor drept „Ghermanu”.
„Nu vreau ca si copiii mei sa fie sluga la straini”
Lumea il mai stie insa si ca un fermier de frunte, care produce, in special, capsune din soiurile Portola si Istria si fructe de padure. De altfel, de cum da caldura si primele fructe in capsunerie, pâna toamna, târziu, omul nostru vinde „la greu” capsune in toata tara. L-am gasit, deunazi, recoltând ultimele productii din acest an.
„Numai ploaia ma poate opri. Eu si acum recoltez câteva sute de kilograme de capsune pe saptamâna. De exemplu, anul trecut, am recoltat pâna pe 4 noiembrie, acu’ doi ani, pâna pe 12 noiembrie”, imi spune Florin.
In spatele modestei case batrânesti, are peste 600 de metri patrati de capsunerie in solarii tip tunel, pe locul unde, cândva, avea o vie, alti 1.800 de mp in câmp plus 1.000 de mp cultura combinata cu zmeura. Initial, a fost angajat ca operator chimist, noua ani, la Rafo Onesti, dupa care a lucrat opt ani in Italia, la un „patron tânar care nu prea stia ce face cu afacerea”, impreuna cu toata familia si rudele, unde culegea capsune, zmeura, afine, mure etc.
Aici, a invatat cum sta treaba cu capsunele, de la un mare specialist din Italia, cu care a si ramas prieten si se ajuta la nevoie.
„Eu faceam tratamente, eu eram cu oamenii – aveam 22 de femei in subordine – eu eram sofer,…eram pionul numarul 1. Dar, desi aveam cu totii de munca in Italia – o duceam foarte bine – de trei ani, m-am hotarât sa fac si eu asta acasa, ca sa putem supravietui. Nu vreau ca si copiii mei sa fie sluga la straini”, marturiseste Florin Panaite. E multumit ca in tara câstiga cam de patru ori salariul pe care-l lua in Italia.
„Cu planta trebuie sa vorbesti”
Cam ce a câstigat intr-un an afara, a decis sa investeasca acasa – peste 50.000 de euro.
„Lumea din sat, inclusiv neamurile, spuneau ca sunt nebun ca bag fiare in solarii, in loc sa-mi fac casa, ca ei. Eu nu m-am agitat sa bag banii in caramizi, ca nu manânc caramizi”, spune fermierul din Radoaia.
Are clienti peste tot, in tara, carora abia le face fata, de la Brasov pâna la Bucuresti, in supermarketuri sau magazine mai mici ori piete. Zice ca nu are concurenta, nici chiar din partea celor de la Baia Mare.
„Inca, unul de acolo, cel mai mare intermediar din zona, mi-a zis «Multumesc lui Dumnezeu ca mai exista inca un nebun ca mine». Sunt cunoscut de toti, pentru ca vreau sa fac performanta, nu gluma. Recoltez de doua ori pe saptamâna, in total cam 800 de kilograme in 7 zile. Marfa o dau cu 10 lei kilogramul, la angro, fie ca merg eu la client, fie vine el acasa, la mine. Pretul e acelasi. Chiar cu o zi in urma m-a sunat un comerciant din Sinaia, ca nu mai are capsune…”, mai spune Florin Panaite.
Toata treaba in afacere e facuta de el si familia sa: sotia, Maria si cei doi feciori – Marian Florin si Adelin Ioan. Nu i se pare greu ce face, „daca-ti place munca pe care o faci”. Mai dificil a fost sa porneasca afacerea.
„Cu planta trebuie sa vorbesti. Sa ai grija de ea, pentru ca sunt insecte multe care o ataca si trebuie eliminate. Fac tratamente care nu sunt toxice, iar ingrasamânt dau numai gunoi de grajd. Il cumpar din Italia, cu 70 de euro bidonul de 20 de litri”, mai povesteste Florin. E supermultumit, „creste de la an la an”.
A inregistrat si ceva recorduri de productie: doua capsune de…98 de grame. La fel si la plantatia de zmeura din fundul gradinii de pe care a recoltat, vara asta, câte 40 de kilograme pe saptamâna.
„E o zmeura gigant. Am dat-o cu 25 de lei, la angro”, incheie fermierul din Radoaia.
