Protestele din ultimele zile nu sunt indreptate doar impotriva subiectului „Rosia Montana”. Ca si in alte tari, si la noi au fost scandate sloganuri care vizeaza insasi sistemul. „Jos capitalismul!”, „Moarte corporatiilor” sunt doar câteva din revendicarile unei parti a protestatrilor, revendicari pe care le gasim si la New York sau Londra, in fata sediului Bancii Centrale Europene de la Frankfurt sau la Paris.
Evident, tinta este actuala forma a capitalismului. Sau „neocapitalismul” in care s-a transformat gratie globalizarii sistemul.
Pentru ca, oricât o sa para de ciudat, sistemul in care suntem nu este capitalism. Nu cel clasic, care s-a bazat, pe o anumita etica a muncii. Muncitorul, nu doar ca era respectat, era intr-o ierarhie bazata pe atitudinea fata de munca, ci era perceput ca un element de baza.
Astazi, toata aceasta etica si toate principiile care au insotit-o s-au dus de râpa. Corporatiile nu au nevoie de muncitori ci de mâna de lucru, daca se poate cât mai ieftina si, nu foarte specializata, pentru ca treburile de finete le fac masinile, nu angajatii cu experienta de ani de zile. Muncitorul a inceput sa concureze robotul, in incercarea de a-si câstiga existenta.
De aici trebuie pornita orice discutie. Profitul e bun, dar putem sacrifica orice in numele sau? Pentru ca ne trezim intr-o zi ca vom avea rafturile magazinelor pline cu produse fabricate de roboti sau de muncitori din tari aflate la mii de kilometri distanta, dar oamenii nu vor avea cu ce sa le cumpere.
Pare destul de ciudat, dar aceasta era si viziunea lui Marx despre sfârsitul Capitalismului.
