,,….Ministrul de informații al Egiptului, generalul Abbas Kamel, l-a sunat personal pe Netanyahu cu doar 10 zile înainte de atacul masiv, informându-l că cetățenii din Gaza ar putea face -ceva neobișnuit-, o operațiune îngrozitoare”, spunea site-ului de știri Ynet, citat de publicația israeliană https://www.timesofisrael.com/egypt-intelligence-official-says-israel-ignored-repeated-warnings-of-something-big/ ,,Pentru palestinienii din Gaza, ochii Israelului nu sunt niciodată foarte departe. Dronele de supraveghere bâzâie în mod constant pe cer. Granița extrem de securizată este plină de camere de securitate și de soldați de pază. Agențiile de informații lucrează cu surse și capacități cibernetice pentru a extrage informații. Dar ochii Israelului păreau să fi fost închiși înaintea atacului surpriză al grupării teroriste…”, mai adăuga aceeași publicație. Întrebarea dacă serviciile secrete israeliene ori serviciile secrete americane au cunoscut iminența unei lovituri teroriste asupra Israelului nu se mai justifică. Au cunoscut. Mai puțin poate, cruzimea atacului și scara la care se va produce. Dar acest atac a rezolvat mai multe probleme curente ale SUA, ale premierului israelian Netanyahu, ale Rusiei, implicit ale Iranului, în perspectivă ale Chinei și nu în ultimul rând ale mișcării Hamas. În Ucraina, conflictul cu Rusia nu merge așa cum anticipau ,,seniorii războiului” din Washington. Fostul consilier al Pentagonului, col. Douglas McGregor, citat de publicația greacă https://www.bankingnews.gr/diethni/articles/701174/panolethria-100-000-nekroi-gia-18-xoria-stratigos-ipa-apodynamothikame-oukranos-syntagmatarxis-anoteroi-oi-rosoi spunea despre SUA; ,,Ei caută deja o strategie pentru a ieși din conflictul ucrainean, fără să o arate în mod deschis”, argumentând că președintele Zelensky și sponsorii săi politici din NATO ,,…au promis succese majore în timpul luptelor din Ucraina. Până la urmă nu au realizat nimic important”. Citat de aceeași sursă, Don Bolduc (alt general SUA) declara pentru Fox News; ,, Armata americană este slabă, incapabilă să acopere alte fronturi. Rezervele de arme din Ucraina au epuizat stocurile americane, făcând Washingtonul incapabil să se angajeze în alte conflicte..” Un potențial conflict generalizat în Orientul Mijlociu e justificarea ideală pentru SUA să se extragă din conflictul ucrainean și să susțină o intervenție militară împotriva unor țări mai slabe pentru a marca o victorie. Chiar și simbolică, aceasta ar salva candidatura pentru un nou mandat al președintelui Biden. De cealaltă parte, Premierul Netanyahu a reușit prin politicile sale să scindeze populația Israelului și doar o amenințare existențială a statului Israel ar fi putut să reunească toate facțiunile. Lucru care s-a întâmplat. Interesul Rusiei pentru atragerea SUA într-un război proxy pt. a slăbi și mai mult sprijinul acordat Ucrainei, este evident. Pentru a demonstra că situația se află sub control, ca de obicei, armata israeliană a bombardat de curând, aeroporturile siriene din Damasc și Alep. Șeful Statului Major General al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), generalul locotenent Herzi Ha-Lev, citat de Publicația Rusă https://zavtra.ru/events/tcahal_atakoval_siriyu_blinken_priehal_v_izrail_kak_etnicheskij_evrej_polozhenie_v_gaze_rezko_uhudshaetsya, a declarat: „ Vom distruge și mai multe ținte în Siria în zilele următoare ”. Pe ce mizează Israelul? Evident pe sprijinul SUA. Portavioanele și forțele aeriene americane sunt dislocate în aproprierea țărâmurilor israeliene. De altfel, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, s-a întâlnit în Israel cu oficialitățile, asigurându-le că; Am venit în Israel nu numai ca secretar de stat al SUA, dar și -ca un evreu etnic al cărui bunic a fugit de pogromurile din Rusia și al cărui tată vitreg a supraviețuit lagărelor de concentrare în timpul Holocaustului- ”; Netanyahu a răspus cu: „ Mulțumim Americii pentru că a fost alături de Israel astăzi, va fi mâine și întotdeauna! ”. Iranul, aliatul din umbră al Rusiei, era în urmă cu 2 ani pe locul 18 în clasamentul celor mai puternice armate din lume. Acum e pe locul 14, conform https://romania.europalibera.org/a/for%C8%9Ba-persan%C4%83-c%C3%A2t-de-puternic%C4%83-este-armata-iranului-/30370616.html , iar Israelul e pe locul 18. Medierea relațiilor între Israel, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, inițiată cu ceva vreme în urmă de către SUA, dacă s-ar fi finalizat printr-un acord ar fi conferit Israelului statutul de furnizor de securitate în zonă, ceea ce presupunea că putea oferi protecție aliaților săi în fața agresiunilor unor rivali regionali. Recentul atac Hamas a demonstrat că în cazul unei acțiuni surpriză, Israelul, fără fratele-cel-mare-de-peste-ocean nu-și poate asigura propria securitate. Vorbim de un atac al unei grupări non-statale, nu despre o forță ca Iranul. Înțelegerile inițiate cu Israelul au căzut. Credincioșii musulmani, îngropându-și diferendele, și-au asumat cauza palestinienilor, considerați victime ale ocupației israeliene. Temperamentali din fire, musulmanii arabi admiră curajul Hamas și chiar dacă nu se identifică cu actele de terorism, lovitura primită de Israel îi încurajează pe fondul religios să spere că își vor recâștiga Moscheea Al Aqsa, într-un efort unit împotriva ,,ocupantului”. În încercarea de a-și remedia imaginea și a demonstra forța de de care este capabilă, armata iraeliană a răspuns asimetric bombardând Fâșia Gaza, suspendând furnizarea de energie, apă, combustibil și alimente. Primele victime- sute de copiii, femei și bolnavii din spitale. Hamas a avut inteligența strategică și a mizat pe această reacție a Israelului. Răspunsul în forță al armatei isreliene a inversat simpatia publică în 24 de ore de la bombardarea Gazei. Chiar și informația inițială privind decapitarea a 40 de copii israelieni de către Hamas s-a întors ca un bumerang, decredibilizând sursele de informații israeliene. Conform https://french.almanar.com.lb/2728541, reporterul CNN care a promovat știrea și-a cerut scuze public pt. că nu a verificat informațiile furnizate de premierul Netanyahu. Foarte repede, percepția publică s-a schimbat în favoarea palestinienilor, nu a Hamas. La asta a contribuit faptul că milioane de musulmani împrăștiați peste tot în Europa și SUA au demonstrat în sprijinul palestinienilor, dar și declarațiile nefericite ale unor oficiali israelieni, după care palestinienii sunt ,,animale umane”. Publicația franceză https://www.legrandsoir.info/palestine-israel-terrorisme.html a surprins narațiunea în câteva propoziții; ,,Teroriștii palestinieni au lansat un atac terorist împotriva Israelului. Au luat ostatici oameni nevinovați: femei, nou-născuți, prematuri, sugari, copii, bătrâni, persoane cu dizabilități, bolnavi de cancer, surzi, orbi, ….. Ca răspuns la atacul terorist, Israelul (care are dreptul de a se apăra împotriva terorismului) a desfășurat, ca de obicei, o lovitură împotriva teroriștilor palestinieni, distrugând clădirile teroriste din Gaza unde locuiau oameni nevinovați: femei, copii, bătrâni, persoane cu dizabilități, bolnavi de cancer, surzi, orbi, …… toate acestea s-au întâmplat în Palestina.” Violența naște violență, iar motivul acesteia începe deja să nu mai conteze. Combustibilul războiului, ura, a început să se autogenereze. China, de departe, îndeamnă molcom la încetarea violențelor și așteaptă erodarea SUA în acest nou conflict. Care va fi strategia pe termen mediu a Israelului, dacă va reuși să preia controlul asupra unei părți din Gaza? O invazie care vizează eliminarea Hamas ca amenințare, are sens doar dacă ocupația este totală. Dar asta se poate face în condițiile date, prin asumarea unui preț, stigmatul de a fi comis un genocid. Președintele croat Zoran Milanović, citat de https://www.ynetnews.com/article/s1u9n00u11p#autoplay , a declarat sâmbăta trecută că nu se aliniază cu Israelul din cauza acțiunilor sale represive din Gaza. „Am condamnat crimele [Hamas], mi-am exprimat chiar și dezgustul, dar dreptul la apărare nu include dreptul la răzbunare și uciderea civililor”. Încercarea, emoțional justificată a Israelului de a ucide toți teroriștii, paradoxal, va crea mai mulți teroriști. Acesta e pericolul capcanei Hamas și dilema Israelului.
Jr. Adrian M. Ionescu
