Canicula

Ce vremuri! Cândva, canicula de tip clasic era subiect de editorial. Suntem hartuiti acum de hachitele unui alt tip de canicula. Una zamislita din leaganul antic al civilizatiei, Grecia. Aceasta “canicula” nu este doar una financiara.

Ea pune sub semnul intrebarii structuri organizationale, gen U.E., despre care credeam ca sunt doldora de virtuti ale democratiei contemporane. Discursul grecesc din ultimul timp isi are radacinile in traditiile agorei antice, cea care a zamislit democratia. Grecii n-au acceptat niciodata infratirea cu tacerea. Nici chiar atunci când adevarul nu le surâdea, ca si acum, prea mult, intrucât ei stiu ca nu exista adevar absolut. In marea lor sinceritate, grecii stiu ca au luat-o razna cu mirajul fiintarii moderne, consumul (salarii, pensii, impozite si taxe neachitate, truda putina etc), dar arunca in dezbatere faptul ca mecanismele europene de avertizare au tacut mâlc, favorizând astfel derapajul lor.

Ei aseaza sub semnul marilor indoieli statutul U.E. Faptul ca Angela Merkel si François Hollande se tot intâlnesc n-ar fi, sugereaza urmasii lui Socrate, decât niste amarâte puseuri de romantism juvenil intârziat/caraghios, pentru ca deciziile cu privire la soarta Europei, a Lumii, nu mai sunt luate in cancelariile cu staif, ci in birourile marilor corporatii internationale, acolo unde armatorii greci sau cu sânge grecesc nu au statut de etcetera.

“Canicula” greceasca nu a atins apogeul. Iviti peste noapte, tot felul de experti in crize de sistem emit ipoteze, schiteaza scenarii de rezolvare. Probabil ca finalul nu va purta chipul nici unuia dintre aceste savante scenarii.

Deocamdata, avem o singura certitudine: Grecia dat un mare bobârnac U.E. Visul U.E., tulburat uneori si de alte crize partiale de sistem, va trebui reconsiderat. Sfidarea greceasca nu va ramâne fara urmari nici pentru noi.

Faptul ca austriecii dau semene de disidenta fata de U.E. nu este intâmplator. Din mers, Europa isi cauta, parca, alt chip, daca nu cumva o alta masca… Vremea idolatriilor de tot felul e pe cale de a apune. Parca nici tacerile mioritice nu mai au ecouri de virtute.

Ion Fercu