Mă bucur că mai găsești, în zilele noastre, o fărâmă de milă în oameni, în special la copiii noștri. Și asta în ideea în care, mai sper că vom avea un viitor frumos, diferit de trecutul sau prezentul nostru, în general. Pentru că, din păcate, mulți au uitat (sau poate că nici n-au fost vreodată) să fie dedicați, măcar un timp, în ajutorarea, pro bono, a unor semeni mai puțini norocoși, a celor care au avut de la viață un polonic de fiere și mai deloc miere.
Până la urmă, e cel mai simplu și facil lucru pe care-l poți face în viață. Nu-ți trebuie nici zeci de facultăți, n-ai nevoie nici măcar de un leu în buzunar sau de o cârcă de ani ca să fii generos cu cei de lângă tine. Căci, nu-i așa?, nici nu sărăcești, nici nu slăbești sau mai știu eu ce alte minusuri primești. Când ești darnic, bun la suflet, toate îți dau cu plus, exact ca-n vorba aia din popor: „Bine faci, bine găsești!”.
În plus, cred că voluntariatul te deconectează de la fuga aia tâmpită după bani, de la drumul liniar al vieții cotidiene (când nimic interesant nu se întâmplă în târg). Cred că asta este și diferența față de a fi angajat. Adică, dacă salariatul muncește pentru bucata sa de pâine, fără ca să-i și placă ceea ce face, ei bine, voluntarul, acel suflet frumos, nu se gândește o clipă la ceea ce ar câștiga. Pentru el, timpul nu înseamnă bani, dimpotrivă, el știe că are unica șansă să învețe despre propria persoană, să afle ce-și dorește de la viață.
Din a fi bun, a face lucruri fără a pretinde ceva în schimb, întotdeauna vei avea de câștigat. Și asta chiar dacă uneori ai impresia că organizatorii profită de tine sau de echipa de voluntari, punându-te să faci chestii pe care ei în veci nu le-ar face. Sau chiar dacă auzi șușotind despre salariile babane pe care le ridică lunar unii din vârful organizației căreia te-ai alăturat voluntar. La urma urmei, alegerea îți aparține, poți opta să nu faci ceea ce ți se pare că e degradant pentru tine sau să nu asculți bârfa de la colț de stradă, animat fiind doar de sentimentul că Dumnezeu te vede (la fel și pe ei) și că fapta ta va avea un final fericit.
Fie și amărâtul de „mulțumesc” pe care-l primești la sfârșitul fiecărei zi de voluntariat, dacă nu-ți e suficientă serotonina livrată de pătrățica de ciocolată consumată la o ceașcă de cafea, dimineața, cu oamenii dragi sufletului, e de ajuns.
