Acum câteva zile s-a produs un cutremur care a făcut mii de victime și pagube materiale imense în două țări: Turcia și Siria. În vreme ce toată lumea ajută Turcia, aproape nimeni nu vrea să ajute Siria. Peste 40 de țări au trimis ajutoare în Turcia, doar 13 au trimis ajutoare în Siria; nici o țară europeană nu este pe listă. Și nici nu poate fi, deoarece Uniunea Europeană a impus sancțiuni economice Siriei și nu vrea să le suspende nici măcar pentru ca țara să primească ajutoare umanitare. În vreme ce echipe internaționale specializate în salvarea victimelor de sub dărâmături aterizează în Turcia, nici o echipa europeană nu a plecat în Siria. În ochii europenilor există două tipuri de țări: țări care merită să fie ajutate și țări care merită să fie lăsate să moară din cauză că statele respectiv au îndrăznit să se opună cerințelor venite de la Bruxelles sau Washington.
Primele 72 de ore sunt decisive pentru cei rămași sub dărâmături, de aceea și graba cu care echipele de salvare s-au îndreptat spre Turcia. Și nici o echipă europeană spre Siria, țară care de aproape un deceniu se află într-un război civil comandat de Occident. Oamenii prinși sub dărâmături în Siria nu vor avea nici o șansă de supraviețuire deoarece așa a decis UE.
Pe teritoriul Uniunii Europene nu există nici mcar posibilitatea deschiderii vreunui cont în care să se doneze bani pentru victimele din Siria; sancțiunile impuse de Bruxelles interzic acest lucru.
De unde această ură a birocraților de la Bruxelles pe o țară distrusă de război și de cutremur? Cum de Uniunea Europeană, care s-a construit pe Declarația Universală a Drepturilor Omului, care clamează mereu că omul trebuie pus înaintea a orice, că toți oamenii trebuie să fie ajutați și că până și gândacii care încurcă autostrăzile au drepturi, cum de o alianța a 28 de țări împarte lumea în țări care merită să fie ajutate în caz de cataclism și țări care nu merită să primească nici măcar o pătură sau o aspirină?
Răspunsul nu este ușor de dat. Putem doar să bănuim interese politice și economice ale unor țări care consideră că li se cuvine totul și care nu precupețesc nici un efort ca să obțină ceea ce doresc chiar dacă asta înseamnă ca populații întregi să dispară.
Noi cunoaștem această politică pe pielea nostra, nu are rost să mai dezvolt.
În timp ce citiți aceste rânduri, niște ființe umane care nu au altă vină decât că s-au născut în țara greșită își trăiesc ultimele clipe deoarece niște birocrați au decis că Siria este o țară care trebuie pedepsită. Pentru că deși s-au cheltuit miliarde pentru a înarma rebelii, țara nu s-a prăbușit, pentru că are petrol pe care nu vrea să-l dea gratis celor care-l doresc, pentru că lupta în fiecare zi să-și elibereze teritoriul, pentru că s-a aliat cu Rusia, pentru că nu vrea să se predea Occidentului. Pentru acestea și pentru multe altele, Siria trebuie să fie pedepsită. Și Occidentul o pedepsește. Pentru că poate și pentru că se crede invincibil.
Dar vremurile se schimbă!
