Parca ne-a atins pe toti melancolia, zau asa. Nu stiu, dar aratam (unii dintre noi, fireste) ca nu vrem sa iesim din letargia asta care ne-a cuprins si nu ne mai lasa de vreo câtiva ani. Altfel, nu-mi explic de ce afaceristii nostri (care mai sunt; si sunt destui, cred) nu au fost interesati de discutiile cu ambasadorul Iranului in România.
Pe bune! Adica, nu vine in fiecare zi un asa om important la noi, in târgul asta provincial. M-as fi asteptat sa vina buluc lumea, sa se inghesuie, chiar sa dea spaga (glumesc) numai sa fie prezenti la intâlnire. Sa nu-l aud pe vreunul care sa-mi zica „Ce? Teroristii aia? Ce pot ei sa-mi ofere?”, ca-i sfichiuiesc in piata publica!
Oameni buni, sa ne intelegem! Adica, i-am primit pe „fratii” nostri europeni cu bratele deschise, dându-le moca petrolul, gazele, curentul, am inchis toate pravaliile de la parterul blocurilor si i-am lasat pe lacomii comercianti straini sa ne vânda, in buricul târgului, toate rahaturile pe care occidentalii nu le mai vor, am dat fabricile si uzinele unor asa-zisi „investitori strategici” care, apoi, le-au vândut la fier vechi, am…si tot am.., si tot am… si tot am…
Iar, acum, când vin unii, e drept, nu din „lumea buna”, cu staif, a celor la costum Armani care se dau cu pomada „Coco nu stiu cum”, ca prea dau ochii peste cap de increzuti ce sunt, ei bine, acum când li s-au deschis unora portile, dupa 12 ani de embargo, ne-am gasit noi mai catolici decât papa. Pai, stie cineva ce resurse uriase are Iranul (inclusiv bani), ce foame de afaceri exista acolo? Or, eu, de exemplu, n-am vazut niciun fermier mare care, altfel, se da mare. In schimb, am zarit un edil din judet care, realmente, nu stia ce vorbeste si câtiva afaceristi care nu stiau sa-si vânda marfa.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
