Stiu ca, zeci de ani, ne-au indobitocit comunistii, mai stiu ca am fost insetati de bine, dupa ’89, dar nu pricep, si pace!, de ce naiba ne-am lasat dusi de nas de toti nemernicii, in tot acest timp. Bun, sa zicem ca, pe la inceput, nu stiam pe cine sa credem, auzindu-i cât de frumos te trombonesc.
Dar, a trecut, frate, perioada aia de copilarie, s-a uzat placa, da rateuri, de-acum. Imi place sa cred ca am devenit cu totii adulti, am invatat sa cernem tot care ne curge prin fata.
Mai stim si noi cum e pe afara, macar de am tras cu ochiul pe la televiziunile de stiri ale lor, daca nu am pasit chiar pe pamânt strain, pâna acum. Stim cum arata spitalele lor, despre serviciile medicale aproape perfecte de acolo sau grija pe care o au statele din Vest fata de contribuabili. La noi, totul e anapoda.
Gaura neagra, numita sistemul de sanatate, in care se duc – Dumnezeu mai stie – câti bani, ne-a supt si respectul. Nu mai avem parte de el nici noi, pacientii, dar nici cei care trudesc zi si noapte in acest sistem pagubos.
Nu insist prea mult asupra umilintei pe care o induram de fiecare data când trebuie sa asteptam juma’ de zi la usa unui medic angajat la stat, caci la fel se intâmpla, din pacate, si la cabinetele private, unde, tot pe banii nostri, suntem ignorati cu nerusinare de doctorii care-si baga peste rând cunostintele, amicii si mai stiu eu ce rubedenii.
Vorbesc, insa, despre pacientii trimisi sa îsi cumpere tratamentul si materialele sanitare din afara spitalelor de stat, despre cum am ajuns sa ne îngropam asistentele moarte la datorie din cauza epuizarii fizice… Despre astfel de umilinte la care suntem supusi de guvernanti (mi-e si jena sa-i mai numesc asa). Pâna se va sparge buba. Si-atunci va fi rau de tot.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
