Viața trece în viteză pe lângă noi și ne trezim că ajungem la maturitate și nu am învățat nimic, nu am citit nimic, nu am prins nici un fel de cultură generală. Că „n-am avut timp”…
Păi, când să citești și tu o carte, un roman, o nuvelă, ceva din bibliografia obligatorie, ceva din literatura universală, să poți să bagi un citat inteligent ales într-o discuție, să râzi la o poantă culturală, să bagi o șopârlă despre vreun autor faimos? Să faci o adaptare după Voltaire, să-i spui unuia că înfulecă ca Gargantua și ăla să priceapă aluzia, să știi ce e „munca de Sisif”, ce a pătimit Bătrânul pe Mare, ce se află la Răsărit de Eden sau ce e cu Lolita…
Dragii moșului, adevăr va spun vouă că dacă nu ați citit o bibliotecă până la liceu, nici nu o să mai citiți vreodată ceva la modul serios! Liceul vine cu provocările adolescenței, cu pubertatea, cu mijitul mustății și băgatul în seama cu fetele, nu mai ai timp și nici chef să citești, să „pierzi vremea”.
Pe urmă, la facultate, ai chefuri, ai drame, excursii și sesiuni, de unde naiba timp de lectură?! Termini facultatea și te apuci de un job, te însori, vii de la lucru, duci gunoiul, te apucă crizele, iarăși nu ai timp de citit altceva în afară de facturile la utilități… Și n-am spus nimic de provocarea televizorului, a Internetului, a crâșmelor… Și, da, vorbesc din experiența proprie.
Până în liceu am devorat cărțile pe care le prindeam. Am mai citit și după, dar mai rar. Eram la cămin, era mai greu de împrumutat de la biblioteca, aveai termene stricte. Cât am fost în școala generală n-am iertat nimic, de m-au prins ai mei într-a patra cu Decameronul lui Boccaccio. Păi, cum, că PlayBoy nu era pe vremea aceea… Așa că, dacă aveți copii, nepoți, puneți-le cartea în mână și sfătuiți-i să citească. Pentru că altădată nu vor mai avea când.
