Lumea are tendința de a uita, dar cele două mandate ale președintelui Băsescu au fost asigurate prin injectarea unui flux masiv de propagandă în societate. Am spus, atunci, că propaganda lucrează pe termen scurt și că va veni vremea când acest instrument nu va mai fi de nici un folos regimului. Ceea ce s-a și întâmplat, la un moment-dat: toată construcția celor aflați în spatele președintelui-jucător s-a prăbușit și lumea a văzut adevărată față a celui care a condus 10 ani de zile țara.
Propaganda face minuni pe termen scurt dar nu rezistă la proba timpului. De ce? Printre altele și pentru că propaganda lucrează unidirecțional: își poate face treaba doar dacă interzice celelalte voci. În momentul în care bariera cenzurii este ridicată iar publicul are acces la informații din alte surse, propaganda încetează să mai obțină rezultate.
S-a văzut asta și în ceea ce privește ascensiunea și declinul USR. Câtă vreme media – atât cea tradițională cât și social-media – era plină numai cu informații pozitive despre această formațiune, partidul a cunoscut o ascensiune fulminantă; în momentul în care monopolul informațional s-a spart, căderea a fost cât se poate de spectaculoasă.
Și cu „pandemia” a fost la fel. Câtă vreme lumea își lua informația doar din „surse autorizate”, s-a mers pe varianta oficială. Când au început să apară informațiile colaterale, propaganda nu a mai avut ce face.
Și cu Ucraina se va întâmpla la fel. Chiar dacă monopolul informațional este mai puternic deoarece se lucrează cu cenzura de tip militar și cu propaganda la același nivel. Timp de opt ani lungi s-au ascuns realitățile din țara vecină. S-a ascuns războiul civil din Donbass, crimele împotriva populației neînarmate, bombardarea zonelor civile de către Armată, prigoana formațiunilor politice de Opoziție, asasinatele politice. Ni s-a spus că agresiunea Rusiei a fost neprovocată,deși în opt ani de „pace” au fost uciși 15.000 de etnici ruși din estul Ucrainei de către formațiunile paramilitare ale Kievului.
De la începutul războiului ni se spune că rușii sunt înfrânți, au pierderi uriașe, nu mai au rachete, nu mai au arme și muniție deși acestor informații le urmează altele care ne spun că Occidentul nu mai are ce să dea Ucrainei, că depozitele de armament de tip sovietic s-au golit.
Dar, cum spuneam, mai devreme sau mai târziu, propagandă nu mai poate lucra pentru cel care o folosește, ci împotriva lui. Va fi interesant de văzut, atunci, reacția publicului occidental când va afla că democrațiile vestice au sprijinit un regim care a suprimat libertățile politice, a interzis partide, a trimis serviciile secrete să închidă gura dizidenților, a comis crime de război și chiar și-a ucis propriii cetățeni pentru a da vina pe inamic (să ne amintim de racheta căzută în gara din Kramatorsk, despre care nu se mai vorbește nimic de multă vreme).
Războiul din Ucraina este o nebunie; un măcel inutil care, însă, putea fi prevenit foarte ușor. Trebuia doar ca Occidentul și Kievul să respecte acordurile de la Minsk. Acorduri, însă, pe care nici Ucraina și nici garanții occidentali nu au avut, vreodată, dorința să le pună în practică.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
