Am căzut și eu în capcană, la momentul când se tot marja pe nevoia de tehnocrați la vârful țării. Pesemne că eram sătul de lăcomia baronilor care, pe atunci, nu se mai dădeau plecați la pușcărie. Între timp, cei mai mulți s-au cam dus, fie la beciul domnesc, fie s-au lăsat la vatră, cu toată agoniseala smulsă de la gurile noastre, ale tuturor. „Fie primit!”, căci înapoi n-o să le mai dea. Durerea e că acei așa-ziși tehnocrați de-acum care, mințind cu nerușinare, au câștigat simpatia unui procent semnificativ din alegători, fac taman ca predecesorii.
Nu am să insist asupra originilor obscure ale indivizilor care s-au plasat sub sloganul fals care ne sugerează, doar, salvarea României, socotind că deja e prea târziu ca să mai pot schimba ceva în gândirea colectivă. Căci, în realitate, pe asta au și mizat: pe speranța românilor în venirea unor samariteni care să le aprindă lumina din beci. Acum, mi-e și mai limpede că nu au nimic în comun cu binele țării și a românilor onești care au susținut-o, mai cu seamă în vremurile tulburi din ultimii 30 de ani (să nu uităm de crizele care au venit tăvălug peste noi, și din care am ieșit singuri-singurei, strângând forțat cureaua).
Din păcate, inclusiv imberbul cocoțat la Sănătate de „neo-marxiști” demonstrează, pe zi ce trece, antiromânismul, aducând cu el aceeași dorință de înavuțire personală. Nici urmă de bun-simț occidental (unde pretinde că s-a școlit; dacă s-o fi școlit). Altfel, n-ar fi așteptat să i se ceară demisia, după ce au murit, arși de vii, niște nevinovați, ci ar fi procedat ca în Occident. Noblesse oblige. Acolo, ieși pe ușa din față, cu fruntea ușor plecată, în semn de respect, asumându-ți, totodată, incompetența. La ei, fără o patalama la mână, n-ai ce căuta în niciun domeniu, darmite într-unul cu o așa însemnătate, ca Sănătatea.
Iar, dacă, printr-o schemă ordinară, ai ajunge într-o asemenea funcție, cu siguranță ai fi zburat direct la pârnaie, dacă te-ar fi descoperit că ești și impostor, mințind, cu tupeu de borfaș, că ai nuș’ ce studii la Viena. Am mai zis-o și în trecut: omul n-are nicio treabă cu fololiul de care s-a agățat și-n care stă țintuit ca Trump de Biroul Oval. La el, porcul e păsărică și whisky-ul secărică, vorba maestrului CTP.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
