În trecut, accentul era pus pe democrație ca pilon al vieții civice și politice. Eram educați în spiritul acceptării votului majoritar și al respectului pentru drepturile și libertățile fundamentale. Astăzi, asistăm la o schimbare a focusului: în loc de lecții de democrație, suntem bombardați cu lecții de diversitate. Aceasta nu ar fi o problemă în sine, dacă nu ar fi însoțită de o presiune socială enormă, care tinde să excludă orice punct de vedere ce nu se aliniază cu discursul dominant despre diversitate. Cei care nu îmbrățișează această diversitate impusă sunt adesea marginalizați, stigmatizați, „arși pe rug” în piața publică.
Problema fundamentală apare atunci când diversitatea nu mai este o alegere liberă, ci o obligație impusă. În dorința de a promova diversitatea, se creează standarde rigide și universal valabile, care nu mai lasă loc pentru adevărata diversitate de opinii și abordări. Instituțiile și organizațiile adoptă politici standardizate care să asigure „diversitatea” conform unor criterii bine definite, dar acest lucru nu face decât să reducă complexitatea și unicitatea fiecărui context individual. În loc să încurajeze exprimarea unor idei diferite, astfel de politici tind să promoveze o gândire uniformizată, în care doar anumite tipuri de diversitate sunt acceptabile.
Un exemplu clar în acest sens este modul în care diversitatea este abordată în mediul corporativ. Companiile, dorind să demonstreze că sunt „incluzive” și „progresiste”, adoptă practici de recrutare și promovare bazate pe criterii strict definite, care se concentrează pe reprezentarea anumitor grupuri, fără a lua în considerare meritele sau capacitățile individuale. În acest proces, diversitatea devine mai degrabă o bifă pe o listă decât o valoare autentică. Astfel, se creează un tipar repetitiv și previzibil, iar diversitatea forțată sfârșește prin a reduce autenticitatea și creativitatea.
Mai mult, impunerea diversității prin reglementări stricte poate duce la polarizare și resentimente. Atunci când oamenii simt că sunt obligați să accepte și să adopte anumite practici sau idei fără a avea posibilitatea de a le contesta sau discuta, reacția naturală este una de respingere. În loc să promoveze înțelegerea și cooperarea, diversitatea impusă poate provoca conflicte și diviziuni. Când totul devine un imperativ moral, nu mai există spațiu pentru dezbatere, și diversitatea se transformă într-o nouă formă de conformism.
Diversitate nu înseamnă să umpli o firmă de persoane care aparțin anumitor categorii de orientare sexuală sau identitate de gen doar pentru a bifa o cotă impusă. Adevărata diversitate constă în crearea unui mediu în care toți angajații, indiferent de rasă, religie, sau orice altă caracteristică personală, sunt respectați și valorizați pentru contribuțiile lor unice și perspectivele diferite pe care le aduc.
