Distopia este opusul unei utopii; in loc de un viitor luminos, propovaduieste unul sumbru. Interesant este ca, in ultimii ani, au inceput sa se infiltreze in societate tot mai multe elemente din distopiile creionate de diferiti autori.
De la George Orwell, cu al sau Big Brother care supravegheaza totul, pâna la dezumanizarea si robotizarea din Fahrenheit-ul lui Ray Bradbury sau Aeon Flux ori Matrix.
Te ia uneori cu frig când incepi sa constientizezi ca lumea nu evolueaza catre mai bine ci catre mai rau; ca utopistii care imaginau un Pamânt al libertatii si umanitatii s-au inselat si ca, in locul ideilor frumoase de egalitate si prosperitate, acceptam tot mai usor sclavia. Desigur, in numele supravietuirii.
Pentru a câstiga lupta cu tot felul de teroristi invizibili, trebuie sa dam voie statului sa ne supravegheze conturile, casele, comunicatiile; pentru a supravietui economic, trebuie sa lasam corporatiile sa ne inlantuiasca in tot felul de clauzele contractuale si sa ne distruga mediul inconjurator in numele eficientei economice.
Artele decad, cultura se naruieste iar societatea promoveaza analfabetismul si prostia ca arhetip al omului modern. Oamenii devin dependenti de confortul psihic asigurat de detinerea unor gadgeturi marunte, neglijând aspecte importante ale vietii si devenirii umane.
Temnitele cu ziduri solide au fost inlocuite cu inchisori cibernetice, lanturile au devenit invizibile iar cetatenii traiesc cu credinta ca sunt liberi desi libertatea lor este doar un vis.
