În anii ’70, zona Orizont din Bacău trecea printr-o transformare radicală, surprinsă în această fotografie istorică. Imaginea evidențiază o etapă intermediară din dezvoltarea urbană a orașului, când blocurile noi, emblematice pentru expansiunea urbanistică a perioadei comuniste, coexistau cu vechile case, moșteniri ale unei epoci trecute. Aceste case, care încă mai păstrează arhitectura tradițională, urmau să fie în curând demolate pentru a face loc unor noi blocuri de locuințe, similare cu cele deja construite în imagine.
Dezvoltarea rapidă a infrastructurii urbane din acea perioadă a fost parte a unei politici naționale de modernizare și urbanizare, care a schimbat profund nu doar aspectul orașelor, ci și viața cotidiană a locuitorilor. În zona Orizont, blocurile cu 4-10 etaje se ridicau rapid, simbolizând progresul și industrializarea impusă de regimul comunist. Această fotografie documentează trecerea de la un peisaj urban caracterizat prin gospodării individuale și străzi liniștite, la unul dominat de structuri de beton care urmau să găzduiască mii de locuitori.
Totuși, acest proces nu a fost lipsit de sacrificii. Casele, în curând demolate, reprezentau pentru mulți locuitori nu doar locuințe, ci și un stil de viață ce lega comunitatea de un trecut mai rural și mai personalizat. Înlocuirea lor cu blocuri impersonale, deși eficientă din punct de vedere al planificării urbane, a dus la dispariția unei părți din identitatea vechiului Bacău.
În această imagine, vedem un oraș în schimbare, surprins între trecut și viitor, o amintire a unei tranziții urbane care a definit arhitectura și spațiul locativ din România în a doua jumătate a secolului XX. Zonele de case, odinioară spații tradiționale, au fost înlocuite de cartiere cu blocuri, transformând ireversibil peisajul urban al Bacăului și modul de viață al locuitorilor săi.
