Campionii lui „Sapte frati”

Toti cei sapte copii ai lui Marius Botez sunt pasionati de lupte si abonati la medalii interne si internationale

Haiducii lui Saptecai ii invingeau pe toti. In lupta dreapta. Campionii lui „Sapte frati” ii inving, si ei, pe toti. Dar la lupte greco-romane! In fapt, campionii lui „Sapte frati” sunt copiii lui Marius Botez, fost luptator la CS Letea, in prezent fondatorul si presedintele AS Lupte Bacau. Toti sapte sunt pasionati de lupte.

De la cele doua fete, Mia (24 de ani) si Mihaela (22) si pâna la cel mai mic din baieti, Luca, aflat la vârsta primului ghiozdan. Fara a-i uita pe Alin (21 ani), multiplu campion national, Alexandru, medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de Juniori din vara acestui an, Lorenzo (13 ani), dublu campion international si Antonio (10), campion national en titre si ocupantul locului 3 la puternicul turneu international desfasurat in urma cu o saptamâna, in Ucraina.

Dar asta nu e tot! Marius Botez se poate lauda si cu trei nepoti campioni. Si ei, tot la greco-romane: fratii Marian si Catalin Lupu si Sergiu Ilies. „Nu tinem minte ca in luptele din România sa mai fi existat vreo familie cu atâtia campioni”, rascolesc printre statistici si amintiri antrenorii bacauani Ioan Sarban si Costel Turcu.

Poza cazuta din camion

Povestea incepe cu un transport de mobila. Si cu o poza cazuta din camion. Pe bune! „Ne mutam, iar atunci când am descarcat lucrurile din camion, a cazut o poza in care eu apaream in postura de medaliat cu bronz la Campionatul National pe echipe din 1987”, da timpul inapoi Marius Botez: „Una din cele doua fete ale mele, Mihaela a facut ochii cât cepele si a inceput sa ma mitralieze cu intrebarile: Degeaba am incercat sa-i spun ca e un sport greu, ca nu prea e pentru fete, ca…

Nici n-a vrut sa auda. A doua zi am dus-o la sala. Asa a inceput povestea”. Si ce continuare! Dupa ani de munca zdravana la antrenamente, Mihaela Botez, antrenata de Victor Donciu (SCM Bacau) câstiga primul titlu de campioana nationala la lupte libere! „La noi in cartier, in Izvoare, a fost atunci petrecere mare. N-a curs sampania sau poate ca a curs si nu-mi mai aduc eu aminte, dar au curs sigur lacrimi! Erau lacrimile mele si erau numai si numai de bucurie”, râde acum tatal campioanei.

Uite-asa se vede Rio!

Succesul Mihaelei, care acum este stabilita in Anglia, i-a imboldit si pe ceilalti frati. „Practic, s-au tras unul dupa altul. Domnea un spirit de grup, normal, ca intre frati, dar exista si o concurenta intre ei, o rivalitate”, povesteste Marius Botez, care, vara trecuta, a cunoscut cea mai mare satisfactie a sa ca „tata de luptatori”: fiul sau mijlociu, Alexandru Vasile (SCM Bacau) a cucerit medalia de bronz la Mondialele de Juniori desfasurate la Sofia, in Bulgaria. Totul, dupa o finala a contre coeur, cu azerul Ramiz Mammadov.

Initial, arbitrii l-au dat câstigator, in mod eronat, pe Mammadov, insa contestatia Federatiei Române l-a repus in drepturi, dupa zece minute lungi cât zece ani, pe sportivul antrenat de Ioan Sarban si Sorin Tasca. „La drept vorbind, Sandu Botez merita titlul de campion mondial. E suficient sa spunem ca medaliatul cu aur, un iranian, a fost invins de Sandu la o competitie anterioara cu 6-0, 6-0”, tine sa precizeze coordonatorul sectiei de lupte a SCM Bacau, Ioan Sarban, care-l vede pe Sandu Botez drept noul Eusebiu Diaconu: „Speram ca Sandu sa fie prezent la Olimpiada de la Rio, unde categoria sa, 55 de kilograme se va transforma in 57”.

Cum se topeste o ciocolata

„Sunt sanse mari ca din familia Botez sa iasa un medaliat olimpic. De Europene si Mondiale nici nu mai pomenim”, opineaza Nelu Sarban. In mod paradoxal, marele favorit la o medalie olimpica nu e medaliatul cu bronz de la Mondialele de juniori, Alexandru Botez, ci fratele sau mai mic, Antonio. Copilul in vârsta de zece ani este considerat un adevarat fenomen. Expertii in materie ii aprecieaza plasamentul, curajul, creativitatea si faptul ca invata foarte repede procedeele. „Sigur ca mi-as dori foarte mult sa avem o medalie olimpica in familie, dar nu asta este esential. Inainte de a fi campioni, eu am tinut sa-mi formez copii ca oameni, cu ajutorul lui Dumnezeu”, marturiseste Marius Botez, care nu are in grija doar proprii copii, ci si pe ai altora: „Sunt multi oameni necajiti ai caror copii vin la sala pentru a practica luptele. Ca sa va faceti o idee, i-am oferit intr-o zi unui astfel de pusti o ciocolata.

A dus-o acasa si a tinut-o sub perna pâna s-a topit. Parca mi s-a topit si mie inima când am auzit povestea piciului”. Marius Botez sustine intreaga activitate sportiva a acestor copii din propriul buzunar, dar nu se plânge. „Mai puteti, domnule Botez?”. „Daca mai pot? Pai sunt de-abia la inceput!”. Iar nepotii sunt pe drum. Drumul cel bun, care ii ajuta sa devina campioni: in sport si in viata