Caligrafia, pecete a personalității

Sunt absolvent de liceu pedagogic. Printre disciplinele de studiu, Caligrafia era considerată foarte importantă. Cel care-i gestiona didactic ființarea era profesorul Petru Pinca, sculptor. Era de o rigurozitate rară.

Aveam caiete speciale pe care trebuia să le liniem singuri. Un fel de liniatură ca a caietului utilizat de elevii din clasa I. Apoi urma caligrafierea, ca atare. Mulți dintre noi aveam note mai mari la disciplinele considerate fundamentale, decât la Caligrafie. Exigența profesorului Pinca era proverbială.

Spunea că literele sunt ca niște ființe dragi pe care trebuie să le respectăm, o pecete a sufletului. Mai mult, credea că modul în care scriem reprezintă și cartea noastră de vizită.

În țări precum Japonia, arta caligrafiei face parte din identitatea ființei naționale. Alte țări, precum S.U.A., au renunțat la organizarea acestor ore în școli. România a urmat trendul occidental. În urmă cu puțini ani, în vreme ce efectuam o inspecție pentru acordarea unui grad didactic, profesoara inspectată i-a spus unui licean că are scrisul ilizibil, motiv pentru care aproape că nu-i putea evalua testele.

Elevul a solicitat să elaboreze testele la computer, argumentând că ,,lumea civilizată nu mai este robul pixului”. Mi s-a întâmplat ca și la fazele naționale ale olimpiadelor de filosofie să întâlnesc, în calitate de evaluator, lucrări redactate atât de ilizibil, încât abandonul evaluării îmi dădea ghes, deși simțeam că filosofia era prietenul acelui candidat. Obligația de a scrie civilizat/lizibil este elementară.

A caligrafia cu suflet/artistic reprezintă un alt nivel al exprimării. Dacă sistemul educațional n-ar neglija acest aspect, mulți am avea acces la această delectare a spiritului.

Buhușeanca Oana Șiclovan, profesoară de limba română, președinta asociației ,,Liber la Educație, Cultură și Sport” București, a inițiat în toamna trecută, după cum am mai anunțat, un concurs național de Caligrafie care s-a bucurat de un interes uriaș, devenind unul internațional. Peste 800 de lucrări au fost primite pentru a fi evaluate.

Dintre acestea, juriul a selectat, pentru etapa a doua de evaluare, 273 de lucrări. Fost redactor al ,,Deșteptării”, prof. Oana Șiclovan, ne-a comunicat și unele elemente foarte interesante din culisele concursului: ,,Sunt participanți din trei continente: Europa, Asia și America de Nord. Diaspora noastră a primit cu entuziasm proiectul.

Cea mai vârstnică participantă, 83 de ani, este Alexandrina Comănescu, din Bacău. Aceasta va primi un premiu special. Au trimis lucrări și cinci deținuți de la Penitenciarul Vaslui. Și nu orice fel de lucrări; unele sunt excepționale și au abordat ca subiecte transcrierea unor citate din Cioran și Steinhardt. Doamna subcomisar de la Penitenciarul Vaslui, care i-a implicat pe deținuți în concurs, Mihaela Podoleanu, este din Bacău”.

75 de participanți sunt elevi și profesori din județul Bacău, de la C.N ,,Ferdinand I”, C. ,,Karpen”, C. Ec. ,,I. Ghica”, Școala ,,Sever” Moinești, Clubul Copiilor Bacău, Clubul Copiilor Comănești, școlile Răcăciuni și ,,G. Enescu” Moinești, C.S. ,,Nadia Comăneci” Onești, Colegiul ,,Ion Borcea” Buhuși, școlile Vultureni și Valea Seacă. Daniela Uchiyama, buhușeancă stabilită de 20 de ani în Japonia, participă la concurs, alături de două eleve nipone. Aceasta a mărturisit că, transcriind, cu litere de mână, poezia ,,Mama”, de N. Labiș, au podidit-o lacrimile.

Pe 16 februarie 2017, la Biblioteca Națională a României, juriul, constituit din artiști plastici, cadre didactice, reprezentanți ai Ministerului Culturii, va acorda premiile. Va fi un adevărat regal al spiritului, un eveniment care va încerca să influențeze Ministerul Educației din perspectiva reintroducerii Caligrafiei în școală. Vom reveni.