Calator prin Utopia Felix

Victor Mitocaru este strasnic de selectiv cu scrierile sale, atunci cand se hotaraste sa le incredinteze tiparului. Cu o memorie fenomenala, este dispus pe loc sa-ti reproduca intacte spusele unui personaj pe care l-a intalnit acum 40 de ani, intr-o postura ce nu tinea, intelectual, de scaunul pe care il asezase intamplarea – sugubat acid, asezat de-a stanga Tatalui, cand furios, contemplativ, dar cel mai des analist fin al cotidianului, Victor Mitocaru a turnat in noua sa carte tot ce a adunat intr-o viata: “Calator prin Utopia Felix” (Editura Rovimed Publishers, 2011). Ironia analitica porneste de la coperta, realizata de prietenul sau Constantin Chirila: Einstein cu celebra lui formula care a facut ordine in Univers, alaturi de o doamna celebra prin demersul sau politic non-matematic 80=160. De la geniu la nimicnicia subjugata intereselor meschine. Inteligenta versus prostie. Cartea este un maraton cultural, politc, literar, social la care autorul si-a inscris personajele si, in loc sa le depaseasca ca intr-o competitie sportiva, le obliga sa ajunga la linia magica a invingatorului. Sunt savuroase amintirile din copilarie, scoala, profesorii, mama, tata, colegii, amestecate, fara titlu, fara o ordine, cu incursiunile fine, scoase din trepidatiile vietii: Carol al II-lea devine o obsesie, Ceausescu, “prizonier al iluziei comuniste” pierdut, amalgamat si agramat in socialismul lui “multilateral dezvoltat”, Basescu – un vulturas miop, un animal politic, cu supralicitari de ocazie. De pe la pagina 70 se supara cu blandete pe tot si pe toate, devine gazetarul clipei, editorialist, analist al fenomenului politic, al personajelor care populeaza fauna salbaticita de goana dupa bani si pozitii in stat. Sabreur neintrecut in disputele cavaleresti intru cuvinte si idei, nu se lasa niciodata descoperit: prefera atacul. Devine specialist in agricultura, comert, administratie, insa are grija fireasca a tonului; ii este straina morala, insa ea este prezenta peste tot, cititorul o poate formula in cutele fruntii. Calator neobosit prin paginile literaturii universale, se infrupta satios si din “fenomenul cultural romanesc”, bulversat de multele “istorii” semnate de “cuceritorii adevarului absolut”. Grav cu prezentul (“Mai este timp de scapare?”), ne obliga la fiecare pagina sa ne uitam in oglinda si ne sugereaza sa lasam deschisa Cartea. Devine, la pagina urmatoare, un aparator al mediului inconjurator, ca imediat sa ne spuna o intamplare cu George Lesnea sau o alta, la fel de savuroasa, cu Andrei Plesu, prizonier la Tescani. O carte – „Calator prin UTOPIA FELIX” – care nu a avut parte de o lansare cu fast (tiraj mic, bani putini), insa o puteti citi daca il asteptati pe autor la coltul strazii Vasile Alecsandri cu Liceul “Alecsandri”. Este dispus zilnic la o galceava intelectuala. (G. Baltatescu)