In adapostul special amenajat la marginea orasului sunt cazati peste 3.500 de câini * Administratia locala a decis sa nu eutanasieze câinii * ONG-urile, militeaza pentru protejarea lor, insa adoptiile sunt nesemnificative * “Izvoarele” câinilor comunitari curg tot din oras, sute de câini sunt protejati si alimentati in incinta societatilor comerciale, depozite, blocuri, cantine, restaurante
Am auzit tot felul propozitii principale si secundare despre Adapostul de câini comunitari din Bacau: acolo este un ghetou câinesc, câinii adapostiti sunt niste schelete umblatoare, se manânca intre ei, n-as duce acolo un câine nici daca m-ar omori cineva s.a.m.d. Nimic mai fals, aveam sa constat cu ocazia unei documentari la fata locului.
Serviciul pentru Gestionarea Câinilor Comunitari – pentru cine nu stie – este amplasat pe locul fostei gropi de gunoi a orasului, amenajat, mobilat cu boxe, acoperisuri, spatii pentru plimbare si este administrat de noua oameni, un medic veterinar, un tehnician si sapte lucratori, dintre care trei hingheri. Serviciul are doua masini, una pentru transportul hranei, iar alta pentru capturarea câinilor din teritoriu. Ritmul, productia de capturare este in jur de 200 de câini pe luna, cu o medie de 10-15 câini pe zi.
Viata de hingher
In prezent, in adapostul bacauan sunt cazati peste 3500 de câini, insa spatiul ar putea adaposti 10.000 de câini, numai ca numarul lor depinde si de cantitatea de hrana disponibila intr-o anumita perioada. Mâncarea pentru câini este achizitionata prin sponsorizari, prin contracte cu organizatii economice, cum sunt Agricola, unele abatoare, marcheturi si supermarketuri. Primaria aloca anual doar 200.000 de lei, care sunt folositi pentru achizitionarea materialelor si medicamentelor pentru sterilizare si deparazitare, vaccinare, tratamente, instrumente medicale, salarii, dar si pentru lucrari de imbunatatire a conditiilor de cazare.
Munca de culegator, de hingher, nu este una usoara, nu este placuta, personalul Serviciului se confrunta cu tot felul de situatii, unele dramatice.
“Zilnic suntem chemati prin tot orasul, insa la momentul când ne ducem sa-i luam, de multe ori oamenii devin furiosi, suntem agresati, fugariti, cu toate ca am fost chemati in acea zona de locatari. Anul trecut, doi dintre noi am ajuns in spital, in urma unor asemenea agresiuni din partea cetatenilor. Ce vina avem noi ca ne facem treaba pentru care suntem platiti”, ne spune unul dintre hingheri.
“Fabrica” de câini este in oras
Contrar unor opinii, ne spune Gabriel Gritcu, director al Directiei Servicii Publice, cei mai multi câini nu vin din satele limitrofe (exista o oarecare migrare, insa nu masiva), majoritatea provine tot din oras. Zeci de depozite, intrepinderi, santiere, chiar si locuitori de la case detin câini pentru paza, in curti, ii ingrijesc pe lânga blocuri, iar când se inmultesc, arunca puii la gunoi, la tomberoane, de unde ajung in adapost. Zilnic sunt dusi la adapost 10-15 pui, ceea ce inseamna ca munca hingherilor de o zi este anulata de “productia” unei singure femele. Câinii, afirma lucratorii de la adapostul orasului, nu stau acolo unde nu este hrana, unde nu primesc nimic.
“Câinii fara stapân prezinta un real pericol, simpla lor prezenta intre oameni creaza o stare de inconfort, de teama si de aici reactii imprevizibile, uneori cu rezultate dramatice.”
Gabriel Gritcu, director al Directiei Servicii Publice
“In continuare, municipalitatea este interesata sa strânga toti câinii comunitari si sa-i cazeze în adapostul de lînga comuna Nicolae Balcescu. Câta vreme parteneriatele pe care le avem încheiate cu societati comerciale private vor continua si vom reusi în acest fel sa asiguram hrana câinilor fara utilizarea surselor finaciare publice, acesti câini nu vor fi eutanasiati. În paralel, vom demara campanii adresate populatiei pentru încurajarea adoptiilor.”
Ionut Tomescu, purtator de cuvânt al Primariei Bacau
Câinii sunt dragalasi, prietenosi pâna la proba contrarie, dar locul lor, daca tot ii avem, este in adaposturi speciale, in curti, in case. Toti sunt adoptabili, sunt bine hraniti, sterilizati, deparazitati. Fiecare isi asteapta un posibil stapân si prieten, iar dragostea noastra fata de ei ne-o putem manifesta prin adoptie, prin scoaterea lor din strada.
Anul acesta au fost adoptati doar 40 de câini, 15 dintre ei fiind solicitati de Consultatul polonez din Bucuresti.
