Derapajele morale punctuale ale bacalaureatului, extrapolate nepermis de mult, sunt reale. Boala a trecut de faza în care era nevoie doar de niste pastile amarâte. E nevoie de bisturiu. Dar cei care ar trebui sa foloseasca bisturiul, chirurgii politici, sunt, din pacate, într-un derapaj moral mult mai mare.
La Moskova, prin 1980, lui Ivan îi bate cineva la usa. Speriat, omul întreaba: „Cine-i!” „Moartea!”, i se raspunde dincolo de usa. „Doamne, ce emotii am avut! Am crezut ca e KGB-ul!”, zice Ivan, relaxându-se. Cu Ion, Militia si Securitatea, ca personaje principale, bancul si-a gasit varianta mioritica. Înainte de ’89, spre marea încântare a militienilor, circula vesel cântecelul acela cu refrenul aproximativ: „Ca vine Melitia. si te ia!” Astazi, de la Adrian Copilul Minune la trupa „Verdikt”, slagarul circula la fel de vesel, sub felurite variante, în loc de Melitie figurând, ca titular, Politia. „si te ia” are sensul de te „însfaca”, te retine fara niciun fel de procedura elementara. Doar asa, din cauza ca muschii si reflexele militienesti înca nu s-au atrofiat suficient. Repet: derapajele bacalaureatului sunt reale, chiar daca gogoasa mediatica este umflata. Scenele cu politistii care încercau sa-i îmbarce cu sutele pe candidati în autobuze, fara a respecta, din câte ne-a spus premierul-procuror, vreo procedura elementara, mi-au adus însa aminte de deportarile fortate de la Bug, de securistii care-i aruncau în dube sinistre pe cei care nu voiau sa semneze înscrierea la gospodaria colectiva, de reflexele celor de la Gestapo. De acord: unii dintre acei candidati, ca si parintii si profesorii lor, nu sunt, daca acordam credit chiar declaratiilor acestora, niste inocenti. Salariile liliput si nestiinta de carte nu pot constitui prezumtia de nevinovatie. De-a toarta cu politicienii, acestia au zamislit un infern. Infernul trebuie însa asanat legal. Politistii trebuiau sa aiba niste mandate amarâte pentru demersul lor. Se joaca alba-neagra, cu „le-am avut, nu le-am avut”. Atmosfera nu e doar jenanta, ci periculoasa. Ca vine Melitia si înca te ia nu mai este doar un slagar sugubat, ci o realitate cruda. Doua vorbe despre S.R.I., o institutie despre care înca se crede ca nu se cade sa te legi de blazonul ei. Aud voci vehemente care întreaba ce-a cautat S.R.I.-ul în aceasta poveste. A ajuns S.R.I.-ul sa se ocupe de gainarii? Eu cred altceva: un derapaj moral de o asemenea natura pune în pericol siguranta morala nationala. Asadar, S.R.I.-ul s-a implicat normal în toata povestea asta populata doar de zmei, fara feti-frumosi si ilene cosânzene. Numai ca, din pacate, daca e vorba de siguranta nationala, SRI-ul are si atitudinea politistului care sta pitit în boscheti, ca sa prinda un amarât de sofer care circula cu un kilometru în plus peste viteza legala. As fi dorit sa vad o pozitie oficiala – publica, publica, publica! – a S.R.I.-ului, cu privire la faptul ca subfinantarea Educatiei reprezinta un atentat la siguranta nationala. Faptul ca nicio guvernare nu respecta legislatia privind finantarea amintita nu reprezinta un atentat? Sintagme/cuvinte cheie: Derapaj Bac, KGB, Bug, Gestapo, Militie, Melitie, Politie, S.R.I. Le-am folosit cu buna stiinta.
