C-aşa-i românul

Doamne, cât de ignoraţi suntem noi, românii, în general. Am realizat acest lucru în decursul numeroşilor ani de când întâmplarea m-a plasat în mass media. Românilor nu le pasă de cine le conduce ţara, nici de ce fac aleşii noştri, cum câştigă ei averi, de la un mandat la altul, sau ce „manevre” se întâmplă la toate nivelele, fie că vorbim de o primărie dintr-o comună amărâtă de peste tot, în ţara asta, ori despre vreun minister cu un buget pe care unii nici nu ştiu să-l citească, darmite să-l mai şi numere.

În fine, nu ne pasă nici ce drăcovenii punem pe masă (ameţiţi fiind de etichetele cât mai colorate şi mai ochioase care ne câştigă – pe moment, doar – încrederea ori de aşa-zisele promoţii de pe urma cărora numai comerciantul va câştiga mereu).

Când cred că ar fi fost o datorie de onoare a politicienilor să facă – la propriu – curăţenie în farfuriile noastre şi nu numai. Nu ne pasă de nimic din ce ne este scos pe tarabă şi în rafturi, asta e clar, c-o fi „crăpelniţă”, „cârpe” manufacturate de chinezi, turci sau bengalezi, ori fum vândut de firmele de asigurare.

Dar să nu-ţi pese nici de drepturile pe care le ai?! Asta chiar este o…hm…whatever. Şi te mai întrebi de ce ne consideră toţi, dar toţi, o naţiune de mâna a doua, una second hand (asta ca să fiu, cât de cât, generos)… Cum – Doamne iartă-mă! – să nu-ţi pretinzi drepturile pe care legea (aşa strâmbă, şchioapă şi chioară pe alocuri, cum este) prevede, ţi le pune pe masă, la „ botu’ calulu’ ” cum se zice prin popor.

Păi, dacă te-a pălit maşina, taman pe trecerea de pietoni, cauzându-ţi suferinţe şi alte asemenea, de ce să nu ceri socoteală firmelor de asigurări? Căci, dincolo de ce prevăd legile penale şi civile, aşa scrie chiar în poliţele RCA, şi anume că, în caz de accident, ai dreptul să fii despăgubit. Cu mulţi bani. Chiar foarte mulţi. Or, noi, nu doar că nu ştim asta (din ignoranţă), ci ne mai şi codim că le vom putea primi, într-un final. C-aşa-i românul!!!