Împușcarea unui tânăr de către poliție pentru că nu a oprit la somație a generat o serie de proteste violente în Franța. Cu toate acestea, ceea ce a început ca un răspuns la un incident localizat a devenit o mișcare imprevizibilă și necontrolată, care s-a extins rapid în alte țări europene. Protestele, fără o ideologie clară sau solicitări bine definite, au fost însoțite de acte de violență, inclusiv incendiere, devastări și jefuiri de magazine. Belgia și Elveția sunt primele țări care se confruntă cu astfel de tulburări, în timp ce alte state se tem că aceste manifestații violente ar putea ajunge și în teritoriul lor.
Prima reacție a opiniei publice a fost una de dezaprobare față de aceste acțiuni violente care par să nu aibă un scop clar. Cu toate acestea, oamenii încep să își pună întrebări cu privire la cauzele care au condus la extinderea rapidă a protestelor și lipsa unei direcții sau cerințe clare. În Franța, împușcarea tânărului de către poliție a fost doar scânteia care a aprins conflictul; însă ne putem întreba de ce în astfel de cazuri răspunsul acelei societăți care se consideră discriminată este să dea foc și să jefuiască?
Chiar dacă mulți dintre participanții la proteste pot fi cetățeni dezamăgiți sau furioși, există temeri că grupuri organizate și violente pot fi implicate în ațâțarea haosului. Cu toate acestea, identificarea și prinderea responsabililor pentru faptele violente sunt extrem de dificile din cauza legilor care… interzic discriminarea. Desigur, interzic o anumită discriminare. Antrenorul unei echipe de fotbal care s-a exprimat într-un email privat că ar fi prea mulți jucători de culoare a fost arestat; dincolo de Canal, un șef al Royal Air Force a spus clar și răspicat că nu mai vrea piloți albi, și că dacă nu se găsesc piloți de alte culori și genuri, să se sisteze recrutările. Nu s-a întâmplat nimic, pentru că pare normal să ți se puna pata pe bărbații albi.
Este evident că protestele din Franța și extinderea lor în alte țări europene au depășit caracterul unor mișcări sociale legitime. Și mai clar este că autoritățile nu știu cum să procedeze. Au scos francezii niște blindate pe străzi, dar nu au avut curajul să-i trateze pe protestatari cum au tratat Vestele Galbene. Mai ales că este vorba despre „protestatari” tineri, sub 18 ani.
Este interesant că genul acesta de acțiuni seamănă destul de mult cu ceea ce se întâmpla peste Ocean. În SUA, în weekend, în centrele marilor orașe, mii de tineri își dau întâlnire doar pentru a devasta zona, pentru a se urca pe mașini și pentru confruntări cu Poliția. Nu au cerințe, nu solicită nimic, doar „se distrează”.
„Distracția” din Franța a costat destul de mult si încă nu se întrevede finalul. Ceea ce e și mai interesant este că la noi, la televiziuni, încă se dezbate circul făcut de Prigojin în Rusia și nu se prea amintește nimic despre Franța…
