L-am întâlnit întâia oară pe Ştefan Huluba acum un an sau doi. Mă aflăm într-un concurs de improvizaţie în care el era juratul. O emoție ciudată am trăit auzindu-l făcând o remarcă după ce am spus câteva cuvinte pe tema aleasă de public: „Ai vorbit cu intonaţia unui actor”. Aceaste cuvinte m-au făcut să văd, să conștientizez că eram în pragul definirii personalităţii.
L-am intâlnit şi acum… Invitat la un MasterClass pentru elevii de la Palatul Copiilor Bacău, înscriși la cursurile de Public Speaking, Jurnalism şi Teatru.
Când te afli alături de actorul şi trainerul Ştefan Huluba, viaţa din jurul tău se schimbă, aerul freamătă, lumina are nuanţe imposibil de redat în cuvinte, bună dispoziţie te învăluie iar zâmbetul răsare de la flacăra spiritului său. Îl simţi că pe un prieten, care face parte din tine şi din familia ta. El este acea parte fericită a fiecăruia dintre noi. Personalitate artistică originală, colocvială, lăsă cuvintele să răsară din graiul lui cu bucurie, curgând că o ploaie de vară. În discursul său am văzut “risipă” de idei, de opinii şi de păreri personale.
Ne-a uimit cu remarcabilă înclinaţie spre pitoresc şi umor, pe care le-a stăpânit cu dezinvoltură jovială. Iniţial, am crezut că vorbele lui sunt nişte picanterii, îmi părea că se joacă cu propria sa umbră, dar, pe măsură ce discursul se adâncea, am observat că tot ceea ce spune are trimitere la esenţa artei actoriceşti. Sunt convins că trăieşte mereu clipa, sub botezul improvizaţiei spirituale, cu o infinită dragoste pentru copii şi adolescenţi, la care se adaugă o înţeleaptă înţelegere a diversităţii umane.
Toţi participanţii au fost impresionaţi şi cuceriți de efortul sau nestăvilit de a ne convinge că este necesar și benefic a ne acceptă imperfecțiunile.
În aceste vremuri, în care cultura nu ocupă primul loc în prioritățile oamenilor, Ștefan ne-a oferit o scânteie de cer şi bucurie. În afară de uimirea şi admiraţia pe care ne-o oferă prin talentul său, ne aduce în atenţie că omul, aşa cum este făurit de Dumnezeu, rămâne totuşi cea mai mare minune a Sa şi trebuie iubit şi respectat aşa cum este fiecare înzestrat în felul său.
Spre finalul acestei revelatoare întâlniri, în timp ce unii copii își căutau drumul spre casă, inepuizabilul actor îşi revărsa farmecul şi atenţia sa caldă, discutând cu noi cu acea simplitate a oamenilor mari.
Din această întâlnire am primit credinţa în victoria binelui îngemănat cu frumosul, daruri dezvoltate de întreaga sa fiinţă. Am înţeles că pasiunea mea se poate transforma în meserie deși este ca o poezie fără rimă, ritm și niciun semn de punctuație. Şi totuşi are o adâncime şi este plină idei cuceritoare.
Am înțeles și că menirea actorului este doar un act vital şi elocvent şi ştiu că frumuseţea artei sale va dăinui şi sper că măcar câteva scântei din viaţa sa să se mai zărească la orizont atunci când toţi vom privi de la înălţimea cerului suprem.
Tudor Pascu Mihail, elev, în clasa a VI-a, la Colegiul Național ”Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credits: Anisia Maria Mardale, elevă, în clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială ”Al. I.Cuza” și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Coordonator: prof. Laura Huiban
