M-a emoționat și am apreciat gestul prim ministrului Norvegiei, care și-a găsit timp, în aceste zile traumatizante pentru întreaga Europă, de a se adresa copiilor din țara sa. Dar nu numai din țara sa. Nu numai că și-a disponibilizat timp, dar a avut și puterea de a face acest gest emoționant.
Într-o ținută lejeră, cu voce caldă, liniară, fără excese de termeni și concepte filozofice sau militare, demnitarul norvegian s-a transpus în rolul taților, a profesorilor, a bunicilor pentru a le vorbi copiilor îngrijorați, speriați, preocupați de ce se întâmplă într-o țară europeană, ce li se întâmplă copiilor din acea țară, atacată mișelește de o altă țară, vecină, cu tancuri, cu tunuri, cu avioane, distrugând totul, case, școli, spitale, drumuri, fiind nevoiți, copiii și părinții lor, să se refugieze, fiecare unde și cum a putut, pentru a scăpa cu viață, din păcate însă, unii au murit.
Cruntă realitate, pe care copiii, de oriunde ar fi, nu o pot înțelege, viața lor fiind, până atunci, frumoasă, cu povești, jucării, cu muzică, dans, excursii, joacă cu prietenii și colegii de școală, vise (visuri). Totul s-a oprit în loc pentru ei. Nimeni nu le-a putut explica, nu le-a putut spune ce se întâmplă și, mai ales, de ce se întâmplă, nici învățătorul, nici bunicul, nici părinții. Bunicul prim ministru din Norvegia le-a „povestit”, da, le-a povestit, cu inima, cu sufletul, și el puțin îngrijorat, că este un lucru rău ce se întâmplă, însă noi, toți, și copiii, mai ales copiii, pot fi încrezători că oamenii mari vor avea grijă de ei, le vor veghea somnul și jocul și poveștile își vor urma cursul, iar Binele va învinge Răul, așa cu se termină toate poveștile. Ei trebuie să se joace, să învețe, că viața nu se termină cu Omul cel Rău din Est. A fost prim ministrul Norvegiei.
Am trei nepoți mărișori și i-am întrebat dacă, la școală, le-au spus profesorii, dirigintele, directorul, ce se întâmplă în Ucraina, la câțiva kilometri de România. Nu, nu le-a spus, ba chiar au refuzat să răspundă întrebărilor justificate ale elevilor, cu, citez: „Nu-i treaba voastră, astăzi, la ora de istorie, avem alt subiect”(!?) Nu știu subiectul, cred că ceva despre Esca sau Hagi…
P.S. Războiul naște profitorii lui. Se găsesc niște neica nimeni, care să profite de aceste drame, pentru a câștiga imagine, extrem de șifonată, ca urmare a neputinței, publicând fotografiile făcute cu acești copii traumatizați, cărora le-a oferit o cană cu apă. Cine putea fi printre ei, dacă nu și cel care ocupă un timp scaunul de primar al Bacăului. El poate fi Spânul din poveștile pentru copii.
