Nu va mai luati degeaba de bietul Bacovia! Dupa o iarna ca asta prin care am trecut, e foarte usor sa dai in benganeala si sa te apuci sa te intrebi ce faci cu venele: le tai sau le lasi lungi?
N-am stat sa numar, insa nu cred ca au fost mai mult de zece zile cu soare in toate aceste luni. O vreme, sa recunoastem, pe care nici la Londra nu o prinzi desi capitala Angliei e vestita pentru vremea sa mohorâta.
Desigur, geografii si meteorologii au explicatii: ca e Valea Siretului si ca e apa si, vorba aia, pentru ca… automobile.
Totusi, sunt de parere ca iarna asta s-a batut recordul la zile mohorâte. Saptamânile in sir fara o raza de soare sunt cea mai buna explicatie pentru cresterea vânzarilor de alcool si pentru sporul demografic pe care-l vom inregistra mai spre sfârsitul verii.
Cum spuneam, anul asta parca a fost mai lipsit de soare decât altii. Parca in alte ierni mai vedeam zile la rând senine si, desigur, extrem de geroase. Pentru ca atunci aveam zapada. Anul acesta nici zapada nu prea a fost, nici soare si, ca urmare, lumea e cu moralul la pamânt. Noroc ca n-au fost alegeri in perioada asta pentru ca ne trezeam cu niste surprize.
In logica aspectelor semnalate mai sus, eu zic ca nu e nici o surpriza ca Bacaul l-a dat pe Bacovia. Si daca nu ramânea inchis in turla bisericii peste noapte, sigur, se gasea altcineva care sa-i scrie poezia.
O poezie care, daca o citesti fara sa ai gânduri de sinucidere, cu siguranta, te va face sa te apuci sa cauti prin casa o bucata de funie sa o pui bine, ca nu se stie când iti face trebuinta…
Si asta numai din cauza vremii…
