Bula de săpun îi fascinează pe copii. Seduși de universul inocenței, admirăm aventurile în care se aruncă pruncii în compania ei. Atunci când cei ajunși la maturitatea fizică devin actorii acestui gen de aventură, atitudinea noastră este însă contrară. Îi suspectăm de un deranj la ,,etaj”, mai ales cunoscând faptul că aceștia chiar speră că bula aceasta poate fi umflată la infinit.
Pentru a fi și mai caraghioși, dacă nu cumva de plâns, ei cochetează și cu o altă destrămare a spiritului, jucând rolul de deținători ai secretului pentru care licența o are Polichinelle. Dar cunoscutul personaj comic al teatrului de marionete avea inocența ludicului la purtător. Săvârșind un delict, acesta află de la avocat că este pasibil de o gravă pedeapsă.
Când avocatul pleacă, Polichinelle rupe articolul incriminator din codul penal și trăiește bucuria evitării pedepsei, crezând pur și simplu că textul de lege astfel osândit nu mai există.
Ființă matură, fizic vorbind, președintele Iohannis umflă absurd bula de săpun care vizează constituirea noului guvern. Măcar ca profesor de fizică, ar trebui să știe câte ceva despre soarta de efemeridă a acestei bule.
Din păcate, nimeni nu-i va putea lua această jucărie. Grav este însă faptul că el este și prieten la cataramă și cu secretul lui Polichinelle. Deși toată lumea știe și acuză că joacă și rolul de lider de partid, înăbușind până și suspinele democrației, că este obsedat de ,,guvernul meu”, el crede că acesta este secretul său.
Acest Polichinelle de plâns este mai ales creația unui partid iubitor – în răspăr cu doctrina sa –, de idolatrie. Cei care l-au lingușit (eufemism, desigur; nu putem face trimitere către anumite zone anatomice), acum vor să-l dărâme. Dar totul este ca în mitica istorie a ucenicului vrăjitor care a stârnit stihiile și nu le mai poate potoli dezmățul.
