Buhuși/ Zilele târgului, o poveste aflată în căutare de sine

Buhușenii au avut oferta a trei zile pentru potolit setea de cultură fizică, divertisment și cugetare, dacă nu cumva cele trei dimensiuni ale ființării sunt uneori de nedespărțit. S-a jucat fotbal, handbal, tenis de masă. „Cupa orașului Buhuși 2017” a fost o țintă interesantă pentru vitrinele câștigătorilor. Demonstrațiile de dans sportiv, gestionate minunat de elevii lui Florin Ștefănescu, au încântat. Cu Baby Dance, instructorul Cătălina Negoiță și artiștii săi au cules aplauze, ca și dansul de societate-latino, propus de Academia Adams Bacău. Karatiștii de la Clubul Sportiv Geido Dojo AK, câștigători ai podiumurilor naționale/internaționale, instruiți de Nicolae Costin, au cucerit mulți admiratori. Cumva, acestea au fost accentele noi ale unei manifestări tradiționale. Cultura animi, în stare pură, a oferit un spectacol al dezbaterii cu teme incitante, la Muzeul de Istorie. Profesorii Tinca Vârlan și Anton Coșa au propus temele „Teodor și Ana Buhuș, întemeietorii orașului Buhuși. Familia boierească, influențele politice și sociale ale vremii” și „Istorie și genealogie. Ștefăniță Vodă cel Tânăr”. Tot în acest context al oblojirii spiritului cu valori autentice înscriem și discursul elevat al ansamblului „Busuiocul”. Maestrul Petre Vlase, un răsfățat al festivalurilor naționale și internaționale, a oferit un spectacol de poveste. Am mai fost martorii discursului muzical al ansamblului „Buhușeanca” și al unor interpreți locali sau din alte zări (Briana Olteanu, Paula Florescu, Mariana Barcan, Cosmin Timofte, Vasile Mereuță, Laura Lavric). N-au lipsit Narcotic Sound and Christian D, Adda, Guess Who. Firește, trebuie să aruncăm câteva vorbe despre utilajele de divertisment și tarabele care, asediind centrul orașului, și-au propus să-i determine pe buhușeni să nu uite de tradiția bâlciului de „Ziua Crucii”. Ca admirator al acestei tradiții, n-am găsit mai nimic din fiorul bâlciului de altădată. Firesc. Bâlciul clasic este o tradiție pe care ar trebui s-o arhivăm estetic în suflet. Cu niște expoziții foto și actori cu vocație romantică s-ar putea experimenta ceva în acest sens, căci manifestarea, cu vădite încercări de primenire, rămâne o poveste frumoasă aflată în căutare de sine.