Buhusi sau, cum ai spunea legenda, Bucurestii Mici… Atat de mult am reflectat agitata sa viata an paginile ziarului nostru, ancat unii glumesc pe seama sa, antrebandu-se daca nu cumva poate fi comparat, ca marime, cu New York… S-a spus, de multe ori, ca ansemnarile noastre despre Buhusi au un aer cioranian, ca sunt inundate de un voit pesimism funciar. Cochetam astazi cu ineditul si invitam cativa grozavi liceeni buhuseni sa va prezinte targul privit prin ochii lor netrucati, inocenti.
aCe face, fetele? Te plimbi?”
Un targ neslefuit… Un targ de care ami va fi, cu siguranta, dor, dar de care de-abia astept sa scap!!! Cand aveam vreo sapte ani, an naivitatea mea, credeam ca orasul acesta era nesfarsit. an fiecare zi descopeream un loc nou: o banca mai confortabila, un magazin mai mare, o strada mai lunga cu mai multe gropi, o cofetarie noua cu eclere mai bune… Ce mai, o adevarata aventura! ansa firescul vietii nu m-a crutat! Anii au trecut si pentru copilul din mine si pentru metropola mea imaginara. Azi ma uit an urma si ma cuprinde o tristete iremediabila! Pana si strada mea, care era cea mai frumoasa dintre toate, acum are cele mai multe gropi…
…Parca si-a pierdut farmecul. Nimic nu ma mai surprinde. Deja toata lumea cunoaste pe toata lumea si, an consecinta, barfeste pe toata lumea. Presa se afla an aproapele nostru. Poti sa afli ultimele noutati daca te abonezi la un loc strategic, an fiecare duminica, la Biserica. Informatia e gratuita, daca ai timp sa asculti o batranica abinevoitoare” la fel e si muscatura unui maidanez (ma refer la specia canina). De fapt nu e chiar asa de grav ca lumea ati cunoaste pana si garderoba si ca an zece minute ai facut turul orasului si ca unul din zece buhuseni beneficiaza de un bronz transmis erditar. Tabloul nu e chiar atat de sumbru. Buhusiul e chiar dragut, exceptand aspectul sau palid, numarul redus al locurilor de distractie, fetele iritate ale vanzatorilor, non-existenta unei sali de teatru sau a unui cinematograf, starea deplorabila a Gradinii Zoologice, mentalitatea ambacsita a locuitorilor si vulgaritea tineretului. E de-a dreptul firesc sa mergi sa-ti iei o paine si la intrarea an magazin sa fii antampinat de un copilas, ca vai de capul lui, care afiseaza un zambet nevinovat, dar sugestiv, care, daca nu functioneaza, este imediat urmat de adaca nu-mi dai o mie de lei, te stuchi!”. E la fel de firesc precum imensa si inepuizabila mediocritate si ignoranta an care se scalda cei care afac legea” an Buhusi, care, surprinzator, noaptea nu pot fi depistati decat dupa sclipirile fermecatoare ale lantului de macara, suta la suta din aur, nelipsit de la gat.
E jalnic! si culmea! Acelasi sentiment ma ancearca si cand ploua. Pana si ploaia amprumuta ceva din tristetea orasului si devine banala si obsedanta si ipocrita si invidioasa si… se aseamana mult cu duzina de priviri care cade vertical pe umerii tai si ati angreuneaza pasul si ati sfideaza rabdarea atunci cand iesi la plimbare cu prietenele tale. Si pentru ca tacamul sa fie complet introducem an scena si un smecher care va agata galant: a Ce faci fetele? Te plimbi?”.
Dar, repet, facand abstractie de toate aceste amanunte nesemnificative, Buhusi-City e dragut. Chiar al prinde bine aerul acesta de tristete, de strada pustie si muta, cu ziduri vechi, cu fatade de edificii cunoscute… E pe gustul meu, desi e cam neslefuit. Candva, poate am sa ma antorc pentru a-l slefui pe ici, pe colo, mai ales prin punctele esentiale!Scris de Anita Mihaela PLESOIANU
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
