Bruno Farțade: „Sunt aici pentru că am vrut și că asta simt să fac”

Ne-am întâlnit întâmplător, printr-o cunoștință comună. Abia când mi-a trimis pozele am realizat că îl știu. Mai scrisesem de el când era elev la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău. Un copil frumos, modest, implicat. Mi-am adus aminte că l-am mai văzut și în activitățile de voluntariat organizate de Crucea Roșie, și la cele ale Clubului Leo Alpha „Young&Smart” Bacău. Acum e student în anul IV la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T.Popa” Iași. Și voluntar. E acolo, în linia întâi, la Urgențele Spitalului „Sf.Spiridon”. Acolo vrea să fie, acolo se regăsește, acolo simte că trebuie să fie. Pentru a ajuta, pentru a salva vieți, împreună cu medicii și asistenții ieșeni. El este Bruno Farțade. Un învingător. Un luptător, dedicat, hotărât și sigur pe el. Iar pentru noi, toți ceilalți, un adevărat exemplu.

– Ești coordonator al Departamentului de Medicină de Urgență din cadrul Societății Studenților Mediciniști Iași. Și voluntar la Spitalul „Sf. Spiridon”. Student în anul IV la Medicină. Acum, în linia întâi, în lupta pe care tot sistemul medical o dă împotriva coronavirusului. Cum ai luat această decizie?
– Încă din primul an de facultate m-a atras medicina de urgență. Am început să fac gărzi în Unitatea de Primiri Urgențe al Spitalului „Sf. Spiridon” Iași, ulterior devenind voluntar. Departamentul de Medicină de Urgență din cadrul Societății Studenților Mediciniști Iași l-am înființat anul trecut în luna decembrie cu sprijinul medicului-șef UPU-SMURD al Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași, prof.univ. dr. Diana Cimpoeșu cu scopul de a avea o structură bine organizată a voluntarilor și de a ne putea baza pe ei, fiind o mână reală de ajutor la nevoie. Le-am spus voluntarilor la sedință că este posibil oricând să se întâmple un dezastru, o calamitate și o să avem nevoie de voluntari pregătiți mereu și oameni pe care ne putem baza. Cu siguranță că nimeni nu se aștepta ca acest dezastru să vină la un timp atât de scurt. Iar aici mă refer, bineînțeles, la pandemia de coronavirus.
Decizia de a mă alătura medicilor din linia întâi nu a fost una grea. Medicina de urgență este pasiunea mea, este specialitatea pe care vreau să o aleg la rezidențiat, așa că sunt aici pentru că am vrut și că asta simt să fac. Medicina de urgență înglobează și medicina dezastrelor, astfel încât consider că este o oportunitate să învăț multe în această perioadă și îmi asum riscurile la care mă expun. Suntem într-o situație fără precedent și cred că numai împreună putem trece peste. Totodată o consider o datorie morală având în vedere viitoarea mea meserie, să ajut atunci când este nevoie cu atât mai mult când colegii mei mai mari au nevoie de ajutor.

– Cum e acolo, în prima linie? Cum e lupta cu temutul virus? Cum te simți știind că poți să fii un real ajutor pentru medicii din UPU? Cum se desfășoară activitatea acolo?
– În primele săptămâni de când s-a dat starea de urgență, în UPU s-au prezentat puține cazuri. Față de alte dăți, aceste cazuri sunt într-adevăr pacienți cu probleme reale. Prin ordonanța de urgență dată de Ministerul Sănătății, s-a dat ordin ca medicii rezidenți să fie repartizați în orașele în care este nevoie de personal medical. Având în vedere că în regiunea N-E a României singurul centru de pregătire a rezidenților este la Iași, medicii rezidenți din UPU și nu numai au fost trimiși la Iași, Bacău, Suceava, Piatra Neamț, astfel încât este nevoie de voluntari să ajute personalul medical atât în UPU, cât și pe SMURD, pe terapia intensivă mobilă.
Acum au început să se înmulțească și aici cazurile grave, astfel că noi, voluntarii, încercăm să ajutăm cum putem. Recent a început răspândirea intracomunitară a virusului. Acest lucru înseamnă că orice pacient cu simptomatologie de infecție respiratorie este suspect de COVID-19 astfel încât trebuie să fim precauți în orice interacțiune cu pacienții. Problema este că sunt și pacienți care au fost recent în afara țării și nu recunosc acest lucru, punând în pericol viața personalului medical.

– Ți-e frică? Întreb asta pentru că sunt medici care spun că sunt speriați să nu fie infectați, neavând suficiente echipamente de protecție…
– Cu siguranță ne este frică de această situație. Cu toții suntem oameni și aș fi ipocrit să spun că nu am momente când îmi este frică. Dar aceasta îmi este meseria pe care am ales-o și îmi asum. Tot personalul medical este pregătit profesional, dar problema este pe partea materială. Chiar dacă sunt bani să facem achiziții, nu sunt furnizori. Este o criză a echipamentelor de protecție care sper că se va remedia cât de curând.

– Ce transmiți oamenilor? Cum vă putem ajuta și noi, cei din afara sistemului, noi, presa, pentru a educa, a tempera caractere, a face să conștientizăm populația că este o luptă grea, că virusul există, că pericolul e peste tot?
– Cel mai important lucru este să nu iasă din casă. Să evite pe cât de mult posibil deplasările. Și atunci când este neapărat nevoie să iasă din casă, să se protejeze cu mască, cu o eșarfă și eventual mănuși.
În cadrul Societății Studenților Mediciniști Iași am început o campanie de informare a populației. Am filmat doctorii din prima linie care povestesc despre cazuri și cu ce probleme se întâlnesc ei în linia întâi. Cred că presa trebuie să informeze corect, să spună populației că într-adevăr nu este de joacă cu acest virus și că acesta ucide chiar și persoanele tinere. Într-adevăr pericolul cel mai mare este pentru persoanele vârstnice cât și cele care prezintă diferite boli cronice, precum diabet, hipertensiune arterială, boli congenitale, dar, după cum am spus, este un pericol și pentru persoanele tinere.

– Câți studenți sunteți voluntari în linia întâi?
– În Departamentul de Medicină de Urgență suntem aproximativ 60 de voluntari, care activează în cadrul UPU-SMURD, dar în situația actuală și-au exprimat dorința de a veni în continuare în jur de 12 voluntari, dintre care trei facem și pe SMURD.
Toți voluntarii din UPU-SMURD sunt la Facultatea de Medicină generală sau la cea de Asistenți. Toți au cunoștinte medicale. Noi ajutăm atât în manevrele de resuscitare, cât și în administrarea de medicație. Însă tot ce facem este sub atenta supraveghere a unui medic.

– De ce ai ales Medicina? Poate chiar și pentru astfel de momente? Te-ai gândit, acum 4 ani, când ai aplicat pentru Universitatea de Medicină și Farmacie Iași că aceasta e cu adevărat menirea unui doctor? De a fi acolo unde e suferință? De a fi acolo unde e urgența? Unde e adevărata luptă între viață și moarte?
– Medicina am ales-o din pasiunea pe care o am pentru biologie și chimie. Când am fost în liceu, am activat ca voluntar în cadrul Crucii Roșii Române, filiala Bacău și cu siguranță acea perioadă a avut un impact asupra mea. După ce am absolvit cursurile de prim ajutor, am început să fac voluntariat pe ambulanța Crucii Roșii, asigurând echipajul medical la diferite evenimente sportive și nu numai. Aceste activități mi-au trezit pasiunea pentru medicina de urgență, dar cred că factorul decisiv a fost mama mea care a fost și ea medic.

– Acum suntem în plină pandemie de coronavirus. Tu ești acolo, să ajuți, să lupți, alături de întreaga echipă de primă-intervenție. Ce sentimente te macină? Cum e o zi de muncă pentru tine?
– Încerc să îmi mențin o stare de spirit pozitivă deoarece cred că este foarte important să fiu limpede în gândire, având în vedere că acum este doar începutul. Au fost și momente în care am fost cu moralul la pământ deoarece întâmpinam fel și fel de cazuri. Această perioadă este una dificilă pentru toți. Am noroc că am o relație bună cu tot personalul medical: voluntari, medici, asistente. Și ne încurajăm între noi, discutăm despre această situație și acest lucru ne ajută să trecem peste momentele mai puțin plăcute. Totodată, doamna profesor univ. doctor Diana Cimpoeșu ne încurajează și ne susține în tot ce facem și acest lucru ne dă curaj.
Acum două săptămâni eram în tura de noapte în UPU și venise o pacientă cu hipertensiune pentru a fi consultată. Nu se simțea bine deloc. În timp ce mă pregăteam să o monitorizez, doamna aceea a început să plângă. Am întrebat-o ce s-a întâmplat. Mi-a spus că plânge pentru personalul medical și că îi este milă de noi, că dacă noi murim, cine o să mai trateze pacienții? Astfel de întâmplări te încurajează, te fac să mergi mai departe, să ajuți în continuare și să treci peste momentele grele.
În UPU încercăm să ne organizăm să fie cel puțin 1-2 voluntari pe tură. Astfel sunt zile în care mă odihnesc și învăț pentru facultate, pentru că, deși s-au sistat cursurile, acestea se țin online și avem mereu de învățat. Totodată, avem programate dinainte turele pe SMURD, iar asta face ca fiecare voluntar să își gestioneze timpul în funcție de ele. Așa reușim să participăm și la cursurile online, să învățăm, dar să și ajutăm.
În cazurile de urgență, când se aglomerează UPU, există o listă cu numerele noastre acolo și putem fi sunați la orice oră pentru a ne prezenta. Momentan, nu a fost necesar. Pe terapia intensivă mobilă în schimb, mai sunt situații în care se schimbă graficul și cu câteva ore înainte, și, la fel, suntem sunați pentru a ne prezenta la unitate.

– Vei continua voluntariatul? Vei fi mereu acolo, în tranșee?
– Cu siguranță voi continua voluntariatul cu atât mai mult acum, când este nevoie de noi. Când va fi necesar voi fi acolo să ajut atât cât pot. Atât eu, cât și colegii mei. Și pe această cale vreau să le mulțumesc lor, colegilor mei, dar și personalului medical care este în prima linie în lupta cu acest virus. Este un „Mulțumesc” sincer, al unuia care este acolo și știe cum e.

– Când vei termina facultatea… unde o să mai auzim de băcăuanul nostru Bruno Farțade? De domnul doctor Bruno Farțade?
– După terminarea facultății, îmi doresc să iau examenul de a practica medicina în America, USMLE (United States Medical Licensing Examination), și să urmez un rezidențiat pe medicina de urgență sau anestezie acolo. Dar mai am până atunci. Acum… sunt aici, unde e nevoie și de mine.