Unul dintre cei mai îndrăgiţi actori ai cinematografiei franceze, Jean-Paul Belmondo, legendar, de fapt, aşa cum o spun mai toţi cinefilii pasionaţi, a fost sărbătorit, recent, la cea de-a cincea ediţie a Festivalului Lumière de la Lyon. Am dat întâmplător peste nişte imagini de la eveniment, pe un canal de televiziune francez, şi am văzut intrarea în sală a lui Belmondo, urmat de o adevărată suită.
Era absolut magnific! Cu un costum impecabil, cu faţa lui bronzată şi cu acelaşi zâmbet care-i acoperă toată faţa, şi te cucereşte fără niciun drept de apel. „Le beu laide” (frumosul urât, cum a fost supranumit de către admiratori, cu umor şi cu tandreţe), la cei 80 de ani ai săi avea o ţinută superbă, şi o alură sportivă, în ciuda bastonului de care se sprijinea cu o extremă eleganţă. Pentru că Bébel (după cum este alintat de fanii lui) a suferit un accident cerebral vascular în 2001, după care nu a mai putut vorbi şi o parte din corp i-a fost paralizată. Dar, cu o voinţă de neînvins şi cu tenacitate, el s-a restabilit în timp, spunând că sportul a fost acela care l-a salvat. De altfel în tinereţe, Belmondo a fost un mare pasionat de fotbal şi de box, mai ales, vrând să-şi egaleze idolul, pe Marcel Cerdan.
Dar, să revin la festivalul lionez despre care vorbeam. Anul acesta, premiul cel mare i-a fost acordat regizorului american Quentin Tarantino, iar el i-a adus un extraordinar omagiu lui Jean–Paul Belmondo.
Care începea aşa: „ Cu toţii am sperat să devenim într-o zi Jean-Paul Belmondo”. După care, Tarantino aminteşte celor din sală cun începea filmul lui Godard, „Cu sufletul la gură” (A bout du souffle), cu imaginea unui tânăr actor în faţa unui afiş de cinema, visând să ajungă într-o bună zi Humphrey Bogart. Şi continua: „Filmele Noului Val, filme de acţiune, poliţiste, pe toate le-a făcut Belmondo. Înainte ca Jackie Chan să-şi facă propriile cascadorii, Belmondo le-a făcut pe ale sale. Belmondo nu este doar numele unui star de cinema, al unui om, este mai mult, un verb care reprezintă vitalitatea, carisma, o forţă a spiritului.
Asta e ceva supercool. Iată ce vrea să însemne Belmondo. Iată Regele!”. Moment în care o sală întreagă, de peste 4500 de oameni s-a ridicat în picioare ovaţionând. Vizibil emoţionat, marele actor a mulţumit tuturor celor prezenţi, a mulţumit pentru un aşa splendid omagiu, zicând: C’ est formidable! Mi-am reamintit, uitându-mă la el, câteva dintre filmele lui, pe care cred că şi unii dintre dumneavoastră le păstraţi vii în memorie: „Ciociara” (cu Sophia Loren), „Cu sufletul la gură”, „Cartouche” (cu Claudia Cardinale), „Pierrot Nebunul”, „Mizerabilii”, „Borsalino”. În ultimul joacă alături de arătosul Alain Delon, dar Belmondo, chiar dacă nu a avut trăsăturile regulate ale chipeşului său confrate, s-a bucurat, în schimb, de mai mult succes la femei şi la public, acesta adorându-l, pur şi simplu.
Este triumful unui „frumos urât” (Humphrey Bogart al francezilor), al unui bărbat de un farmec nebun, care şi acum, la 80 de ani ( despre care spune că nu-i simte) poate fura inimi.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
